Studiul genetic asupra colecțiilor muzeale oferă o oglindă a modificărilor ecosistemice care au avut loc în arhipelagul Fiji. Cercetătorii au folosit mostre istorice pentru a reconstrui dinamica populaţiilor de furnici. Rezultatele indică pierderi majore ale speciilor locale, concomitent cu proliferarea speciilor introduse de om. Descoperirile susţin importanţa monitorizării pe termen lung şi a conservării biodiversităţii insulare.
Analiză genomică a furnicilor din Fiji și impactul uman pe termen lung
O echipă internațională a aplicat tehnici de museumomics pentru a examina mostre de furnici colectate de-a lungul decadelor. Cercetarea a inclus secvențierea fragmentelor de ADN degradat pentru sute de specimene. Analiza genetică a permis reconstruirea relațiilor evolutive și estimarea dimensiunilor populațiilor în timp. Autorii au identificat 65 de evenimente de colonizare a insulelor, unele naturale, altele asociate cu activitățile umane și comerțul global. Datele arată că majoritatea speciilor endemice au început să scadă în perioada recentă, în paralel cu contactul european, schimbările în agricultură și introducerea speciilor străine. În schimb, speciile aduse de om au înregistrat creșteri dramatice în număr și răspândire. Insulele se manifestă adesea ca sisteme sensibile, unde perturbările se propagă rapid în comunități ecologice izolate. Folosirea colecțiilor muzeale a compensat lipsa unor monitorizări continue în teren. Acest demers a oferit o imagine supraordonată a comunității de furnici, arătând tipare comune de declin și expansiune între specii. Rezultatele indică necesitatea unor strategii de conservare care să prioritizeze speciile locale vulnerabile. De asemenea, studiul subliniază valoarea arhivelor biologice pentru a răspunde întrebărilor ecologice pe termen lung. Prin integrarea datelor genetice și a modelelor demografice, echipa a întocmit scenarii credibile despre modul în care populațiile au fluctuat în ultimele secole, fără a depăși limitele dovezilor disponibile.
Metode și relevanță pentru conservarea insulară
Cercetătorii au folosit mostre din muzee pentru a evita lipsa datelor de monitorizare continuă. Tehnicile au permis compararea fragmentelor mici de ADN degradat. Prin modele populaționale, s-a putut estima dacă o specie a crescut sau a scăzut în timp. Abordarea comunitară a oferit perspective asupra întregului ecosistem de furnici, nu doar asupra unor specii izolate. Rezultatele au relevat tipare comune: speciile endemice sunt mai sensibile la schimbări și la competiția cu invadatorii. Studiul are valoare aplicată pentru gestionarea biosecurității și prioritizarea intervențiilor de conservare. De asemenea, evidențiază importanța menținerii și finanțării colecțiilor muzeale ca resurse științifice.
„79% dintre speciile endemice din Fiji prezintă semne genetice clare de declin, corelate temporal cu activitățile umane.”
- Furnicile endemice sunt puternic afectate de schimbările recente.
- Speciile introduse de om cresc rapid și alterează comunitățile locale.
- Colecțiile muzeale permit reconstrucții istorice esențiale pentru conservare.
Concluzie
Analiza genomică a mostrelor istorice din Fiji oferă dovezi solide despre modificările comunităților de furnici. Majoritatea speciilor native au înregistrat scăderi corelate cu presiunea umană și invaziile biologice. Studiul demonstrează utilitatea abordării community genomics și importanța colecțiilor muzeale pentru ecologie. Rezultatele sprijină nevoia unor măsuri de conservare adaptative, orientate spre protejarea speciilor endemice și controlul invadatorilor. Pe termen lung, monitorizarea continuă și investițiile în cercetare vor fi cruciale pentru păstrarea funcțiilor ecosistemice dependente de insecte. Datele obținute pot ghida politici de biosecuritate și priorități de management în arhipelag și în alte insule vulnerabile.
Sursa: sciencedaily.com