O brățară de aur veche de aproximativ 3.000 de ani, legată de domnia regelui Amenemope, a dispărut dintr-un laborator de conservare în Egipt. Autoritățile au informat că obiectul antic a fost sustras și apoi transformat prin topire. Cazul ridică semne de întrebare privind protecția patrimoniului și procedurile interne din muzee.
Detalii ale furtului și traseul obiectului antic
Potrivit anchetei oficiale, brățara a fost scoasă dintr-un seif al laboratorului de restaurare la începutul lunii septembrie. Aceasta era încrustată cu mărgele de lapis lazuli și era atribuită perioadei a Treia Intermediară, aproximativ anul 1000 î.Hr. Ancheta a stabilit că un angajat specializat în restaurare a sustras piesa și a vândut-o către un negustor de metale. Ulterior, obiectul a trecut prin mâinile unui proprietar de atelier din zona istorică a Cairo-ului, care l-a predat unui topitor de aur. Topitorul a recastat metalul împreună cu alte materiale, transformând brățara într-o marfă dificil de identificat. Autoritățile au reținut mai multe persoane implicate și au confiscat suma obținută din tranzacție, suma fiind reprezentativă pentru valoarea imediată a metalului, nu pentru cea istorică sau culturală. În urma dispariției, instituțiile de profil au constituit o comisie specială pentru inventariere și au transmis imagini către posturile vamale, aeroporturi și porturi, cu scopul de a preveni exportul ilicit. Incidentul se încadrează în contextul atacurilor asupra patrimoniului cultural, un fenomen care afectează frecvent țări bogate în situri arheologice. Protejarea artefactelor impune proceduri stricte de securitate, controale periodice și o evidență clară a accesului în laboratoare de conservare. De asemenea, colaborarea între ministere, forțele de ordine și experții în domeniu s-a dovedit esențială pentru prinderea suspecților și recuperarea bunurilor obținute din tranzacții ilegale.
Impactul asupra patrimoniului și turismului
Topirea unei brățări atribuite lui Amenemope reprezintă o pierdere ireversibilă pentru studiul istoric și arheologic. Valoarea culturală a unui artefact depășește semnificativ prețul metalului extrins. Evenimentul survine înaintea inaugurării unor muzee majore, amplificând temerile privind siguranța colecțiilor expuse. Pentru turiști, astfel de incidente pot diminua încrederea în capacitatea instituțiilor de a proteja obiectele de patrimoniu. Specialiștii atrag atenția asupra necesității unor protocoale moderne, a instruirii personalului și a tehnologiilor pentru monitorizare. Prevenția include și campanii de sensibilizare privind valoarea culturală, precum și cooperare internațională în cazurile de trafic de antichități.
„Pierderea unui artefact istoric prin topire elimină definitiv informațiile contextuale pe care cercetătorii le pot obține.”
- Brățara fusese depozitată într-un seif din laboratorul de conservare.
- Schemă de tranzacții: restaurator → negustor metale → atelier → topitor.
- Autoritățile au arestat suspecții și au confiscat suma obținută din vânzare.
Concluzii și măsuri recomandate pentru protecția bunurilor culturale
Cazul scoate în evidență vulnerabilitatea colecțiilor muzeale în fața traficului intern de antichități. Pierderea materială și informațională nu poate fi reparată prin simpla recuperare a metalului. Pentru a reduce riscul repetării unor astfel de fapte, experții recomandă implementarea unor sisteme riguroase de inventariere, camere de supraveghere integrate, acces restricționat și controale periodice independente. De asemenea, schimbul de date între instituțiile vamale și muzeale poate preveni exportul ilicit rapid. Educația profesională a personalului ce lucrează în restaurare și conservare rămâne esențială pentru protejarea patrimoniului. Consolidarea cadrului legal și sancțiuni corespunzătoare pot descuraja tranzacțiile ce distrug istoria materială a unei națiuni.
Sursa: cnn.com