Persoanele catalogate drept SuperAgers păstrează funcţii cognitive remarcabile la vârste avansate. Cercetările audiţioase arată că anumite regiuni cerebrale rămân robuste, iar mecanismele celulare şi imune diferă faţă de ale altor seniori. Studiile longitudinale şi analiza ţesutului cerebral au oferit indicii despre structura neuronilor, implicarea proteinelor asociate bolii Alzheimer şi despre modul în care sistemul imunitar al creierului reacţionează la stres şi leziuni.
Ce defineşte un 'SuperAger' şi ce a descoperit programul de cercetare
În programele clinice, un SuperAger este o persoană de peste 80 de ani care menţine o memorie episodică comparabilă cu indivizi cu două sau trei decenii mai tineri. Criteriile includ teste cognitive standardizate şi evaluări medicale detaliate. La Northwestern, echipa de cercetare a analizat sute de candidaţi şi a confirmat că sub 10% dintre cei care revendicau această calitate îndeplineau criteriile. Studiile pe ţesut postmortem, donate de participanţi, au permis comparaţii moleculare şi structuroale între creierele SuperAgers şi cele ale contemporanilor tipici.
La nivel structural, regiuni implicate în atenţie şi implicare cognitivă, precum cortexul cingulat, s-au dovedit mai groase în cazul celor vârstnici cu memorie păstrată. În hipocamp, centrul memoriei, s-au găsit mult mai puţine agregări patologice de tau, proteina asociată declinului cognitiv în boala Alzheimer. În plus, celulele din entorhinal cortex — o zonă esenţială pentru învăţare — au fost mai voluminoase şi aparent mai bine conservate decât la alţi adulţi în vârstă. Astfel de diferenţe sugerează integritate structurală şi rezilienţă celulară care pot susţine performanţa memoriei.
Din punct de vedere comportamental, mulţi SuperAgers menţin viaţă socială activă şi autonomie în decizii, factori cunoscuţi ca protectori cognitivi. Interesant, nu există un model unic de stil de viaţă comun tuturor participanţilor: unii au boli cronice, alţii nu sunt foarte activi fizic, dar memoria rămâne în mod disproporţionat conservată. Aceste observaţii orientează ipoteza că factori biologici specifici, împreună cu mediul, determină această rezistenţă.
Mecanisme celulare şi imune care pot explica rezilienţa cognitivă
Cercetătorii au examinat şi comportamentul celulelor imune din creier, în special microglia, pentru a înţelege reacţia la agresiuni. În creierele SuperAgers s-au găsit mai puţine microglia activate în materia albă, niveluri comparabile celor tineri. Aceasta poate însemna fie o încărcătură patologică mai mică, fie o capacitate superioară a microgliei de a răspunde rapid şi de a se linişti ulterior. O activare excesivă a microgliei este asociată cu inflamarea cronică şi pierderea neuronală, astfel că o reglare eficientă ar proteja structurile esenţiale pentru memorie.
Mai mult, dimensiunea şi sănătatea neuronilor din stratul doi al entorhinal cortex au fost remarcate ca posibile factori structurali cheie. Celulele mari şi robuste pot menţine integritatea circuitelor de transmitere a informaţiei. Echipa continuă să cerceteze profiluri biochimice şi expresia genică care ar putea explica aceste caracteristici la nivel molecular.
„Genetica nu este singură; modul în care mediul modifică exprimarea genelor este esenţial pentru înţelegerea rezilienţei cognitive.”
- SuperAgers păstrează memorie episodică comparabilă cu persoane cu două decenii mai tinere.
- Regiuni precum cortexul cingulat şi entorhinal prezintă integritate structurală superioară.
- Răspunsul microglial redus sau mai bine reglat poate proteja împotriva inflamaţiei cronice.
Implicaţii practice şi direcţii pentru viitor
Constatările sugerează că prevenţia declinului cognitiv va necesita strategii multiple, personalizate şi interdisciplinare. Identificarea semnăturilor moleculare şi a genelor candidate deschide calea intervenţiilor ţintite. În egală măsură, menţinerea vieţii sociale şi a autonomiei pare asociată cu rezultate cognitive mai bune, ceea ce susţine politici publice orientate spre incluziune socială şi servicii comunitare pentru vârstnici.
Pe termen lung, tehnologii de editare sau de reglare epigenetică ar putea completa abordările standard, dar cercetătorii avertizează că nu există o soluţie miraculoasă. Va fi nevoie de colaborare între echipe clinice, cercetători geneticieni, specialişti în imunitate şi factori de decizie pentru a transforma aceste observaţii în strategii practice de prevenţie şi tratament.
Concluzie
Analizele pe creierele donate de SuperAgers oferă perspective preţioase asupra modului în care anumite regiuni cerebrale rămân funcţionale la vârste înaintate. Rezultatele arată că atât integritatea structurală a neuronilor, cât şi reglarea eficientă a răspunsului imun contribuie la menţinerea memoriei. Deşi factorii genetici joacă un rol, interacţiunea cu mediul şi stilul de viaţă rămâne esenţială pentru expresia acestor gene. Continuarea cercetărilor este necesară pentru a traduce aceste revelaţii în intervenţii clinice eficiente.
Sursa: cnn.com