Un studiu recent analizat la nivel internațional investighează legătura dintre forma de administrare a HRT și riscurile cardiovasculare la femeile aflate în menopauză cu diabet de tip 2. Cercetarea compară plasturii transdermici cu tratamentul oral și indică diferenţe semnificative în privinţa evenimentelor tromboembolice şi a bolilor cardiace. Rezultatele pot influenţa deciziile clinice, dar studiul nu este încă publicat într-o revistă evaluată de colegi.
Efectele formei de administrare HRT asupra sănătăţii cardiace la femeile cu diabet
Analiza a utilizat date medicale din baza globală TriNetX, incluzând peste 36.000 de femei cu vârsta medie de 59 de ani din Statele Unite şi Europa. Cercetătorii au comparat pacienţi care au început HRT în combinaţie cu statine sau doar statine. Studiul a raportat că administrarea transdermală prin plasturi a fost asociată cu o reducere cu aproximativ 25% a riscului de boală cardiacă, comparativ cu femeile cu diabet care nu au folosit HRT. Nu s-a observat o creştere semnificativă a riscului de embolie pulmonară, tromboză venoasă profundă, accident vascular cerebral sau cancer la utilizatoarele de plasturi. În schimb, HRT oral a fost legată de un risc dublu pentru embolie pulmonară şi de o creştere cu circa 21% a riscului de boală cardiacă, în comparaţie cu administrarea transdermală. Autorii subliniază că dozele folosite au fost cele aprobate de reglementatori şi că datele sugerează un profil de siguranţă favorabil pentru plasturi în intervalul de până la cinci ani. Rezultatele trebuie interpretate cu precauţie, având în vedere natura retrospectivă a studiului şi lipsa încă a evaluării în revistă peer-reviewed. Datele oferă totuşi un argument pentru preferarea căii transdermale la paciente cu factori de risc cardiovascular crescuti.
Ce spun experții despre administrarea HRT la femeile cu diabet
Clinicieni consultaţi au apreciat datele ca fiind promiţătoare, dar au cerut precauţie. Jennifer Cheng, endocrinolog, a punctat importanţa identificării pacientelor care ar beneficia sau ar fi expuse la riscuri crescute. Ea a remarcat că femeile cu diabet pot prezenta simptome atipice la infarct, astfel încât reducerea riscurilor este esenţială. De asemenea, Sherry Ross, specialistă în sănătatea femeii, a insistat pe necesitatea consilierii pacientelor cu privire la avantajele şi dezavantajele fiecărei forme de HRT. Experţii recomandă preferarea formei transdermale în cazurile cu risc cardiovascular crescut şi subliniază lipsa studiilor prospective mari care să confirme aceste observaţii.
„Calea transdermală pare să reducă riscul cardiovascular la femeile cu diabet de tip 2.”
- Transdermal: asociat cu scădere a riscului de boală cardiacă.
- Oral: asociat cu risc crescut de embolie pulmonară şi boală cardiacă.
- Studiul este observaţional şi încă nepublicat în reviste peer-reviewed.
Recomandări clinice şi nevoia de studii prospective pe HRT la pacientele cu diabet
Pe baza datelor disponibile, specialiştii sugerează evaluarea individualizată a pacientelor înainte de a prescrie HRT. Alegerea între calea orală şi cea transdermală trebuie să ţină cont de istoricul cardiovascular, de alte comorbidităţi şi de preferinţele pacientei. Mecanic, calea transdermală evită primul pas hepatic, ceea ce poate explica diferenţele în riscuri trombotice raportate. Totuşi, autorii studiului şi clinicienii consultaţi solicită studii randomizate şi de dimensiuni mari pentru a confirma beneficiile şi siguranţa pe termen lung. Până la apariţia unor dovezi mai solide, ghidurile actuale recomandă precauţie în prescrierea HRT orale la femeile cu factori de risc cardiovasculare.
Concluzie
Cercetarea indică că utilizarea plasturilor transdermali pentru terapia hormonală la femeile cu diabet de tip 2 ar putea oferi un profil de siguranţă cardiovascular mai bun decât terapia orală. Rezultatele arată o reducere a riscului de boală cardiacă şi lipsa unei creşteri semnificative a evenimentelor trombotice în rândul utilizatoarelor de plasturi. În schimb, administrarea orală s-a asociat cu creşterea riscului de embolie pulmonară şi cu un aport negativ asupra riscului cardiac. Clinicienii recomandă evaluare individualizată şi preferarea căii transdermale la paciente cu risc cardiovascular crescut, până la confirmarea acestor rezultate prin studii prospectiv randomizate. Paciente interesate de HRT trebuie să discute detaliat cu medicul despre beneficiile şi riscurile fiecărei opţiuni, luând în considerare contextul medical personal.
Sursa: medicalnewstoday.com