Liliecii sunt adesea considerați rezervoare pentru numeroși viruși, dar capacitatea lor de a nu se îmbolnăvi nu este nelimitată. O analiză recentă comparativă investighează severitatea infecțiilor la lilieci față de rozătoare și ridică întrebări despre interpretarea generală conform căreia aceste mamifere zburătoare nu suferă de pe urma agenților patogeni.
Rezultatele analizei experimentale: liliecii nu sunt invulnerabili
Cercetătorii au comparat date provenind din peste 5.600 de experimentări infective asupra liliecilor şi rozătoarelor. Studiul a inclus testări cu 54 de tipuri de viruși şi a căutat diferenţe în gravitatea bolii şi în mortalitate. Analiza statistică nu a evidenţiat o diferenţă clară între cele două grupuri de mamifere. Unele specii de lilieci tolerează bine agenţii cu care au evoluat în comun, în timp ce altele dezvoltă boli severe atunci când sunt expuse la viruși noi pentru ele. De pildă, anumite specii au tolerat infecţia naturală cu Marburg, în timp ce agenți precum West Nile au fost letali pentru alte specii. Aceste constatări sugerează că sensibilitatea la infecții variază în funcție de relaţia evolutivă dintre gazdă şi patogen, nu din cauza unei imunităţi universale. Limitările studiului includ selecția speciilor și a virusurilor testate, precum și dificultăţile logistice şi de biosiguranţă care împiedică testarea multor agenţi potenţial periculoşi.
Implicaţii pentru cercetare și dezvoltarea de antivirale inspirate din imunitatea liliecilor
Constatarea că liliecii nu sunt complet imuni are relevanţă pentru domeniul imunitate şi pentru cercetarea de tratamente. Studii anterioare au propus că particularităţile răspunsului imunitar la lilieci ar putea inspira antivirale pentru oameni. Rezultatele actuale indică însă că aceste idei trebuie adaptate la specificul virusului şi la istoricul evolutiv. Cercetătorii subliniază necesitatea de a studia în profunzime mecanismele moleculare care permit toleranţa la unele infecţii, dar nu la altele. În plus, definirea simptomelor la lilieci este dificilă, ceea ce complică evaluarea bolii în condiţii experimentale. Aceste aspecte face dificilă traducerea descoperirilor în terapii umane fără investigaţii suplimentare riguroase.
„Peste 5.600 de teste experimentale au fost analizate, fără diferenţe clare de severitate între lilieci şi rozătoare.”
- Analiza a inclus 54 de tipuri de viruși testați experimental.
- Toleranţa depinde adesea de istoricul evolutiv al gazdei cu agentul patogen.
- Datele sunt limitate de siguranţa biologică şi selecţia speciilor testate.
Concluzii și recomandări pentru viitoare cercetări
Rezultatele atenţionează că generalizările despre capacitatea liliecilor de a nu se îmbolnăvi sunt nejustificate în absenţa dovezilor specifice. Studiul comparativ arată că reacţiile gazdelor la infecţii variază şi că liliecii pot suferi din cauza unor viruși. Pentru progres în domeniu, este necesară extinderea gamei de specii şi agenţi patogeni analizaţi, precum şi definirea criteriilor de boală la lilieci. Aceste măsuri vor clarifica dacă anumite mecanisme imune ale liliecilor pot fi folosite pentru a dezvolta tratamente antivirale pentru oameni. Până atunci, concluziile trebuie interpretate cu precauţie, iar rezultatele trebuie validate prin studii suplimentare, revizuite de către colegi.
Sursa: sciencenews.org