Un studiu recent, care a combinat date observaţionale cu analize genetice, indică că orice cantitate de alcool poate fi asociată cu un risc mai mare de demență. Cercetarea ridică semne de întrebare asupra ideii că consumul moderat ar proteja creierul. Rezultatele au implicaţii pentru mesajele de sănătate publică şi pentru strategiile preventive ce vizează reducerea factorilor de risc pentru declinul cognitiv.
Ce arată analiza combinată a consumului de alcool și riscul de demență
Studiul publicat în BMJ Evidence-Based Medicine a folosit două abordări: observaţională şi genetică. În analiza observaţională s-a identificat un model în formă de "U", în care consumatorii moderaţi păreau să aibă un risc mai mic decât abstinenţii sau consumatorii excesivi. Totuşi, când cercetătorii au aplicat metode genetice, care folosesc markeri ereditari legaţi de consumul de alcool (GWAS), relaţia s-a schimbat. Analizele genetice sugerează o creştere progresivă a riscului de demență proporțională cu expunerea la alcool, fără evidenţa unui efect protector la doze mici. Diferenţele dintre metode se pot datora factorilor de confuzie: oamenii care beau moderat pot avea stiluri de viaţă mai sănătoase sau niveluri socioeconomice diferite. Metodele genetice limitează astfel de erori, deoarece folosesc variaţii moştenite care urmăresc expunerea pe termen lung. Autorii subliniază că această abordare indică o probabilă relaţie cauzală între consumul de alcool şi riscul de demență, ceea ce are consecinţe directe pentru consilierea publică şi prevenţie.
Cum afectează alcoolul creierul și ce relevă imaginile medicale
Există mecanisme biologice bine documentate prin care alcoolul dăunează sistemului nervos. Substanţa are efect neurotoxic, poate accelera atrofia cerebrală şi perturbă neurotransmisia. Consumul cronic afectează metabolismul vitaminei B1 (tiamina), ceea ce poate duce la deficite cognitive. De asemenea, alcoolul stimulează inflamaţia sistemică şi stresul oxidativ, factori asociaţi cu neurodegenerarea. Imagistica creierului a evidenţiat reducerea volumului materiei cenuşii chiar şi la consumatori cu aport relativ scăzut, sugerând că efectele nocive nu sunt limitate doar la abuzul sever. În consecinţă, reducerea consumului rămâne o strategie prudentă pentru protejarea funcţiei cognitive pe termen lung.
„Analizele genetice oferă o imagine mai clară: indică faptul că orice consum de alcool creşte riscul de demenţă, iar presupusele beneficii ale consumului moderat par a fi artefacte ale studiilor observaţionale.”
- Consumul de alcool este asociat cu risc crescut de demență în analiza genetică.
- Modelele observaţionale pot subestima factorii de confuzie şi efectul invers (reverse causation).
- Reducerea consumului reprezintă o măsură preventivă recomandată pentru sănătatea creierului.
Concluzie
Rezultatele combinate arată că ideea conform căreia consumul uşor de alcool ar proteja împotriva demenței este pusă sub semnul întrebării. Analizele genetice, mai puţin susceptibile la erori de proiectare, indică o asociere constantă între expunerea la alcool şi creşterea riscului de declin cognitiv. Pe baza acestor date, recomandarea practică este minimizarea consumului alcoolic dacă se doreşte reducerea riscului de demenţă. Această schimbare de perspectivă are implicaţii pentru mesajele de sănătate publică şi pentru strategiile individuale de prevenire.
Sursa: medicalnewstoday.com