Dezbaterile despre impactul alimentelor procesate au devenit frecvente în discuțiile despre sănătate publică. Cercetările recente sugerează că nu doar gradul de procesare explică de ce oamenii continuă să mănânce după ce nu le mai e foame. Studiul analizat implică mii de persoane și sute de produse alimentare. Concluzia principală subliniază rolul gustului, al conținutului nutrițional și al percepțiilor personale în declanșarea supraalimentării hedonică.
Ce determină supraalimentarea: calorii, gust sau percepție?
O echipă de cercetători din Marea Britanie a evaluat reacțiile a peste 3.000 de adulți la imagini cu peste 400 de alimente uzuale. Participanții au notat cât le plac produsele și cât de probabil este să le consume în exces. Analizele au corelat aceste răspunsuri cu date nutriționale concrete, clasificarea NOVA și cu percepțiile senzoriale ale consumatorilor. Rezultatele arată că valorile energetice și conținutul de grăsimi și carbohidrați cresc tendința de a mânca în exces. Totuși, credințele despre un aliment au avut un efect major: dacă un produs este perceput ca dulce, gras sau foarte procesat, probabilitatea de supraalimentare crește. În schimb, alimentele considerate amare sau bogate în fibre au fost mai puțin "bingeable". Când au combinat datele nutriționale cu opiniile participanților, cercetătorii au putut explica o mare parte din variația comportamentului alimentar. Clasificarea ca alimente ultraprocesate a adăugat însă foarte puțin la puterea predictivă. Astfel, eticheta "ultra-prelucrat" se dovedește un instrument grosier. Unele produse ultraprocesate sunt bogate în calorii și ușor de consumat în exces; altele pot oferi utilitate pentru persoane cu necesități specifice. Concluzia sugerează că strategiile eficiente trebuie să vizeze caracteristicile nutriționale și modul în care oamenii percep alimentele, nu doar gradul de procesare.
Implicații pentru politici publice și alegerea consumatorilor
Etichete, taxe sau restricții pot avea efecte neintenționate. Dacă politica se bazează exclusiv pe clasificarea procesării, riscă să descurajeze produse utile, precum cerealele integrale fortificate. Mai eficient ar fi creșterea alfabetizării alimentare, pentru ca oamenii să recunoască ce le provoacă pofte și cum să interpreteze informațiile nutriționale. Producătorii pot reformula produse pentru a fi mai sățioase, fără a sacrifica plăcerea gustului. Intervențiile trebuie să ia în calcul motivele diverse pentru care oamenii mănâncă: confort, socializare sau rutină. Soluțiile personalizate și educația despre senzațiile de foame versus plăcere pot reduce dependența de opțiuni de slabă calitate.
„Combinația dintre datele nutriționale și percepțiile consumatorilor a explicat aproximativ 78% din variația tendinței de supraalimentare.”
- Conținutul energetic și grăsimile cresc probabilitatea de a mânca în exces.
- Percepțiile despre gust și procesare influențează comportamentul alimentar.
- Politicile bazate doar pe eticheta "ultra-prelucrat" pot fi inadecvate.
Concluzie
Rezultatele studiului pun în lumină complexitatea comportamentului alimentar. Nu este suficient să etichetăm un produs ca fiind rău doar pentru că este procesat. Realitatea arată că combinația dintre proprietățile nutriționale, plăcerea senzorială și percepțiile consumatorilor explică mai mult supraalimentarea. Politicile publice ar trebui să promoveze educația alimentară, reformularea inteligentă a produselor și intervenții care vizează motivațiile reale ale consumului. Astfel, se pot încuraja alegeri mai sănătoase fără a demoniza categorii întregi de alimente.
Sursa: sciencedaily.com