Veninul mambelor: un al doilea atac letal

O cercetare recentă de la Universitatea din Queensland a identificat un mecanism complex în veninul unor specii de mambă, explicând de ce unele tratamente nu funcționează complet. Echipa a constatat că anumite toxine acționează în două locuri diferite ale sistemului nervos. Rezultatele au implicații practice pentru modul în care sunt folosite antiveninurile în regiunile afectate.

Analiză de laborator a veninului de mambă neagră sub microscop

Mecanismul dublu al veninului și consecințele clinice

Studiul condus de specialiști în toxine a arătat că veninul la trei specii de mambă este mai complex neurologic decât se credea. Toxinele pot provoca inițial o paralizie flască prin blocarea receptorilor postsinaptici. După administrarea antiveninului, aceleași toxine pot determina o a doua fază, de tip presinaptic, care overstimulează terminațiile nervoase. Această combinație explică cazurile clinice în care pacienţii recuperează tonusul muscular și, ulterior, dezvoltă spasme dureroase și contracții necontrolate. Cercetătorii subliniază că modalitatea de acțiune variază între populațiile geografice, ceea ce complică alegerea tratamentului în zonele endemică. Neurotoxicitatea produsă prin mecanisme mixte pune în evidență limitările antiveninurilor actuale, care erau proiectate mai degrabă pentru a neutraliza efectele postsinaptice.

Implicarea pentru tratament și cercetare

Rezultatele cercetării susțin necesitatea dezvoltării unor antiveninuri care să neutralizeze ambele tipuri de toxine. Echipa a remarcat diferenţe semnificative între veninurile provenite din Kenya și Africa de Sud, ceea ce influențează eficacitatea tratamentelor standard. Colaborarea cu grupuri specializate în veninuri, inclusiv Monash Venom Group, a permis testări funcţionale detaliate. Concluzia studiului indică că adaptarea antiveninurilor la variațiile geografice și la complexitatea mecanismelor toxice poate îmbunătăți semnificativ rata de supraviețuire și calitatea îngrijirii pacienților.

„Veninul blochează inițial semnalele către mușchi, iar după neutralizare poate produce suprastimulare musculară.”
  • Mecanism dublu: efect postsinaptic urmaţ de presinaptic.
  • Variaţii geografice ale veninului influenţează eficacitatea antiveninului.
  • Necesitatea dezvoltării de antiveninuri specializate și mai eficiente.

Concluzie: ce înseamnă pentru îngrijirea pacienților mușcați

Descoperirea unui al doilea mod de acţiune al veninului la unele mambă impune regândirea strategiilor terapeutice. Clinicienii trebuie să fie conștienți că o ameliorare inițială după administrarea antiveninului poate masca o fază ulterioră de suprastimulare. Dezvoltarea de antiveninuri care vizează atât componentele postsinaptice, cât și cele presinaptice ar putea reduce complicațiile. În plus, adaptarea produselor la variațiile regionale ale veninului este esențială. Cercetarea publicată în jurnalul Toxins oferă o bază științifică pentru optimizarea tratamentelor, iar tranziția de la date de laborator la protocoale clinice trebuie susținută rapid pentru a salva vieți.

Sursa: sciencedaily.com

Mai nouă Mai veche