Rasucirea foliei de plastic de pe carne sau deschiderea unei sticle poate introduce microplastice şi nanoplastice în alimente. Un studiu al Food Packaging Forum analizează modul în care utilizarea obişnuită a ambalajelor permite migrarea particulelor plastice către produsele alimentare. Cercetarea sintetizează date despre tipurile de ambalaje implicate şi factorii ce amplifică contaminarea, precum căldura, frecarea şi uzura mecanică.
Primul capitol
Analiza revizuită a pornit de la mii de studii şi a selectat cele mai robuste cercetări pentru o evaluare critică. Autorii au observat eliberare de particule la ambalaje variate: folii alimentare, capace, pungi, saci şi recipiente din melamină. S-a constatat că procedurile normale de utilizare, cum sunt deschiderea repetată a sticlelor sau frecarea în timpul manipulării, favorizează desprinderea de microplastice. De asemenea, încălzirea ambalajelor, expunerea la lumină şi spălarea repetată au condus la o migrare crescută a particulelor. În unele cazuri, produsele ultra-procesate au prezentat concentraţii mai ridicate, probabil din cauza multiplelor etape de procesare şi contact extins cu echipamente din plastic. Studiul subliniază necesitatea unor metode standardizate pentru identificarea şi cuantificarea particulelor, având în vedere variaţiile metodologice din literatura existentă. Cercetătorii au semnalat că multe investigaţii anterioare folosesc tehnici diferite, ceea ce complică compararea rezultatelor. S-au folosit metode spectroscopice şi microscopice pentru a distinge nanoplasticele de alte particule. Concluzia principală a fost că ambalajele alimentare reprezintă o sursă directă de particule plastice în produsele consumate. Autori şi experţi independenţi avertizează că prevenţia expunerii trebuie să includă măsuri la nivel de proiectare a ambalajelor şi politici publice eficiente. Pe termen lung, reducerea producţiei de plastic şi promovarea alternativeleor reutilizabile pot limita riscul de contaminare.
Subcapitol
Impactul asupra sănătăţii rămâne o preocupare majoră. Studii recente au detectat micro- şi nanoplastice în sânge, lapte matern, placentă şi ţesuturi diverse. Dovezile timpurii sugerează posibilitatea distribuirii particulelor prin fluxul sangvin către organe. Un studiu observaţional a corelat prezenţa particulelor în artere cu un risc mai mare de evenimente cardiovasculare. Totuşi, mecanismele precise şi pragurile de risc nu sunt stabilite încă. Deficitul unor protocoale standard face dificilă estimarea expunerii la nivel de populaţie. Experţii recomandă mai multe cercetări clinice şi studii longitudinale pentru a înţelege efectele pe termen lung. Pe plan practic, reducerea folosirii plasticului în contact cu alimentele şi alegerea recipientelor din sticlă sau oţel inoxidabil pot scădea expunerea individuală. Politicile publice şi reglementările privind materialele pentru ambalare trebuie actualizate pe baza noilor dovezi.
„Numărul particulelor de micro‑ şi nanoplastic creşte la fiecare deschidere sau manipulare repetată a ambalajului.”
- Sursa directă de particule: folii, capace, echipamente de procesare.
- Factorii de risc includ căldura, frecarea şi uzura mecanică.
- Măsuri practice: recipienţi din sticlă, reducerea plasticului de unică folosinţă.
Concluzie
Sinteza cercetărilor arată că ambalajele alimentare pot genera microplastice şi nanoplastice care ajung în produse şi băuturi. Deşi încă nu avem o tablă clară a impactului clinic pe termen lung, detectarea particulelor în numeroase mostre biologice ridică semne de întrebare privind sănătatea publică. Este esenţială armonizarea metodelor de măsurare şi realizarea de studii cu metodologii solide. La nivel individual, recomandările practice pot reduce expunerea, dar soluţii eficiente necesită politici naţionale şi acorduri internaţionale care să limiteze producţia şi utilizarea plasticului. Implementarea alternativelor reutilizabile şi reglementări mai stricte pentru materialele în contact cu alimentele pot diminua transmiterea particulelor în lanţul alimentar.
Sursa: cnn.com