Un studiu recent realizat la Universitatea din North Carolina evidenţiază scăderi dramatice ale populaţiilor de insecte chiar şi în peisaje montane relativ neatinse de om. Cercetarea monitorizează cantitatea de insecte zburătoare pe parcursul a 15 sezoane între 2004 şi 2024. Rezultatele ridică semne de întrebare privind sănătatea ecosistemelor care depind de aceste specii pentru polenizare şi cicluri de nutrienţi.
Declinul insectelor în pajişti subalpine şi implicaţii ecologice
Cercetătorul Keith Sockman de la UNC-Chapel Hill a cuantificat abundenţa insectelor zburătoare într-o pajişte subalpină din Colorado. Studiul foloseşte date colectate pe 15 sezoane între 2004 şi 2024, într-un sit cu 38 de ani de observaţii meteorologice. Autorii raportează o scădere medie anuală de 6,6% a abundanţei, echivalentă cu o pierdere cumulată de aproximativ 72,4% pe două decenii. Aceste cifre provin dintr-un sit cu impact uman direct minim, ceea ce sugerează că factorii globali, precum schimbările climatice, pot juca un rol major. Pierderile de insecte afectează servicii esenţiale, inclusiv polenizarea plantelor şi reciclarea materiei organice. Datele subliniază deficitul de studii care monitorizează populaţii în habitate relativ neatinse, unde așteptările erau de stabilitate. Rezultatele ridică îngrijorări privind persistenţa speciilor endemice montane, adesea adaptate local. Dacă declinurile observate aici se confirmă la scară largă, biodiversitatea montană ar putea pierde funcţii importante, iar lanţurile trofice locale ar suferi perturbări. Concluziile autorilor solicită extinderea monitorizării şi integrarea observaţiilor climatice în planurile de conservare. În lipsa unor măsuri, pierderile locale de insecte pot produce efecte în lanţ asupra agriculturii, sănătăţii ecosistemelor şi rezilienţei biologice regionale.
Factorii posibili şi ce putem înţelege din date
Datele asociază declinul cu creşterea temperaturilor medii de vară, sugerând un mecanism climatic pentru scăderi. Alte studii regionale au raportat tendinţe similare în habitate modificate de om, dar acest sit este relativ neafectat. În zone montane, speciile locale pot fi sensibile la schimbări mici de temperatură sau la modificări ale ciclului fenologic. Pierderea insectelor poate reduce polenizarea plantelor endemice şi poate altera reţele trofice, afectând și populaţii de păsări sau mamifere. Necesitatea unui program de monitorizare pe termen lung devine evidentă pentru a detecta tendinţe şi a adapta strategii de conservare. Măsurile practice includ cartografierea habitatelor critice, studii de termoreglare la specii şi monitorizarea fenologiei plantelor şi insectelor. Analizele interdisciplinare, care includ climatologie, ecologie şi conservare, pot identifica corelaţii şi cauze potenţiale. În absenţa unor date extinse, gestionarea riscurilor rămâne complicată, dar primele semnale arată că protecţia strictă a habitatelor nu garantează imunitate faţă de schimbările globale.
„Pierderile semnificative de insecte în zone relativ nealterate indică că factorii climatici pot declanşa scăderi la scară largă.”
- Declinuri de 6,6% pe an şi 72,4% cumulativ în 20 de ani.
- Corelaţie puternică cu creşterea temperaturilor de vară la situl studiat.
- Necesitatea extinderii monitorizării în habitate montane şi relativ neatinse.
Concluzie
Rezultatele studiului indică pierderi substanţiale de insecte chiar în habitate considerate stabile. Aceasta schimbă percepţia asupra vulnerabilităţii ecosistemelor montane. Scăderile consemnate, asociate cu creșterea temperaturilor, cer implementarea unor programe de monitorizare pe termen lung. Planurile de conservare trebuie adaptate pentru a include riscurile climatice şi pentru a proteja specii endemice. Datele sugerează că acţiunile locale de protecţie sunt necesare, dar insuficiente fără politici climatice eficiente. Comunicarea publică şi colaborarea internaţională în cercetare pot accelera identificarea soluţiilor practice. În final, salvarea serviciilor ecosistemice depinde de înţelegerea cauzelor şi de răspunsuri coordonate la nivel regional şi global.
Sursa: sciencedaily.com