Creșterea remunerațiilor din sectorul public a generat o presiune semnificativă asupra finanțelor statului, arată un raport recent. Cheltuielile cu salarii bugetarilor au urcat puternic în ultimii zece ani, iar majorările au fost concentrate după 2017. Acest fenomen influențează alocările pentru pensii, prestații sociale și investiții publice, amplificând nevoia de măsuri de ajustare fiscală. Diferențele de venit între stat și privat rămân vizibile în majoritatea ramurilor economice.
Impactul creșterii salariilor publice asupra bugetului
Raportul Consiliului Concurenței identifică cheltuielile cu salarii drept una dintre principalele categorii care au contribuit la creșterea deficitului bugetar. În ultimul deceniu, salariul mediu net din sectorul public a avansat semnificativ, depășind praguri care au dus la decalaje față de medii similare din privat. Astfel de majorări au redus marja de manevră bugetară pentru investiții și pentru susținerea cheltuielilor sociale. Raportul notează că ponderea cheltuielilor salariale în PIB a crescut, iar corecțiile recente au vizat suspendarea unor majorări și eliminarea unor sporuri pentru a tempera cheltuielile. Autoritățile au anunțat și propuneri de reorganizare a personalului la nivel local, intenționând reducerea personalului din primării și consilii județene. Opinia publică și partidele politice au reacționat diferit: unii susțin măsuri de eficientizare, alții cer protejarea veniturilor angajaților publici. Pe ramuri, diferențele între stat și privat sunt semnificative în învățământ, unde salariile din sistemul public sunt mult mai ridicate comparativ cu medii echivalente din privat. În sănătate decalajul este mai mic, dar rămâne prezent. În paralel, anumite sectoare private continuă să ofere pachete salariale foarte competitive, în special în domenii energiei, IT-ului și transportului aerian. Analiza evidențiază impactul cumulativ al majorărilor salariale asupra sustenabilității fiscale și subliniază necesitatea unor politici care să echilibreze atragerea forței de muncă cu disciplina bugetară.
Discrepanțe pe ramuri și efecte sociale
Pe segmente de activitate, raportul semnalează diferenţe notabile între veniturile din sectorul public și cele din privat. În educație, salariile medii din instituțiile publice depășesc semnificativ nivelurile din mediul privat, creând un decalaj procentual substanțial. În sănătate, medicii din spitalele publice au în medie venituri mai mari cu aproximativ 20% față de colegii din clinicile private. În sectorul financiar și al pensiilor, precum și în industriile tradiționale, există categorii cu remunerații superioare în sistemul public. În paralel, industriile energetice și de tehnologie rămân zone în care angajatorii privați pot oferi salarii ce depășesc 10.000 lei mediu net. Aceste diferențe influențează mobilitatea profesională, deciziile privind reținerea personalului și percepția publică asupra echității salariale. Măsurile de politică publică pot include plafonări privind cheltuielile cu salariile pe instituţie și evaluări ale productivității pentru a justifica nivelurile de remunerare. Astfel de intervenții urmăresc să reducă presiunea pe buget, dar necesită consultare și planificare pe termen mediu pentru a evita perturbări în serviciile publice esențiale.
„Creșterea cheltuielilor salariale în sectorul public a necesitat resurse suplimentare estimate la miliarde de dolari, cu impact asupra deficitului și priorităților de investiții.”
- Cheltuieli majore: salarii, protecție socială și investiții publice.
- Discrepanţe notabile între salariile din sectorul public și cele din privat.
- Măsuri propuse: înghețarea unor sporuri și optimizarea numărului de angajați locali.
Concluzie
Evoluția remunerațiilor din sectorul public a pus presiune fiscală considerabilă și a accentuat diferențele față de mediul privat. Pentru redresare, autoritățile trebuie să combine corecții bugetare cu reforme structurale care să îmbunătățească eficiența cheltuielilor. Măsuri precum plafonarea cheltuielilor salariale în funcție de bugetul fiecărei instituţii pot ajuta la stabilizare. Totodată, este necesară o evaluare a productivității și o prioritizare clară a investițiilor finanțate din fonduri publice și europene. Dialogul între factorii de decizie publică, sindicate și mediul privat rămâne esențial pentru implementarea unor soluții echilibrate, care să asigure serviciile publice fără a compromite stabilitatea fiscală.
Sursa: stirileprotv.ro