Conform unor calcule prezentate la reuniunea EPSC‑DPS2025 din Helsinki, o civilizaţie tehnologică apropiată ar putea fi mult mai îndepărtată decât ne imaginăm. Autori austrieci au modelat condiţii planetare precum nivelul de CO2, concentraţia de oxigen şi existenţa tectonicii pe plăci. Rezultatele arată că, pentru ca două specii inteligente să existe simultan în Calea Lactee, una dintre ele trebuie să reziste foarte mult în timp.
Estimarea distanţei şi condiţiile necesare pentru viaţa tehnologică
O echipă de cercetători de la Institutul de Cercetări Spaţiale din Graz a evaluat cât de rar ar putea fi o civilizaţie tehnologică în Calea Lactee. Studiul porneşte de la cerinţele unei planete pentru a susţine viaţa complexă: o atmosferă cu raport echilibrat de azot, oxigen şi CO2, plus tectonică activă. Atmosfera trebuie să menţină fotosinteza, dar fără un efect de seră excesiv. Tectonica pe plăci joacă un rol esenţial în reciclarea carbonului prin ciclul carbon‑silicat. Pe măsură ce dioxidul de carbon rămâne blocat în roci, fotosinteza slăbeşte. Modelele arată că un glob cu 10% CO2, poziţionat mai departe de steaua sa sau orbitând o stea mai puţin luminosă, ar putea susţine un biosistem până la circa 4,2 miliarde de ani. Un alt scenariu, cu doar 1% CO2, reduce perioada habitabilă la aproximativ 3,1 miliarde de ani. Cercetătorii au luat în calcul şi necesarul minim de oxigen pentru faună complexă. Un prag estimat la 18% oxigen pare necesar pentru procese biologice şi pentru existenţa focului deschis, care, la rândul său, a fost crucial pentru prelucrarea metalelor şi apariţia tehnologiei. Echipa a comparat aceste durate cu istoria pe Pământ, unde evoluţia către tehnologie a durat miliarde de ani. Concluzia: pentru ca două civilizaţii să se suprapună temporal, durata medie a unei civilizaţii trebuie să fie substanţială. Astfel, autorii estimează că, în condiţii optimiste, o civilizaţie tehnologică ar mai trebui să persiste cel puţin 280.000 de ani pentru a permite existenţa simultană a unei alte civilizaţii în galaxie.
Impact asupra strategiilor de căutare SETI și incertitudini
Rezultatele sugerează că şansele de succes pentru programele SETI pot fi reduse, dacă criteriile planetare analizate sunt rare. Estimările depind puternic de durata medie a unei civilizaţii. De exemplu, pentru ca zece civilizaţii să coexiste în acelaşi interval, fiecare ar trebui să supravieţuiască peste 10 milioane de ani. În plus, există factori nequantificaţi: apariţia vieţii, debutul fotosintezei, tranziţia la multicelularitate şi rata la care inteligenţa dezvoltă tehnologie. Dacă toate aceste etape sunt frecvente, ipoteza unei galaxii populate devine mai plauzibilă. Dacă sunt rare, atunci perspectiva devine mult mai pesimistă. Autorii subliniază totuşi un punct esenţial: singura metodă sigură de a verifica aceste teorii este continuarea căutărilor şi îmbunătăţirea instrumentelor şi strategiilor de detecţie.
„Deși inteligențele extraterestre pot fi rare, singura modalitate de a afla este să le căutăm.”
- Estimarea plasază cea mai apropiată civilizaţie la ~33.000 ani‑lumină.
- Supravieţuirea unei civilizaţii pe termen lung creşte şansa de suprapunere temporală.
- Factorii como apariţia vieţii şi fotosinteza rămân dificil de cuantificat.
Concluzie
Studiul oferă un cadru mai clar pentru înţelegerea cât de dificilă poate fi găsirea unei civilizaţii tehnologice în Calea Lactee. Modelele accentuează importanţa unor condiţii geografice şi atmosferice stabile, precum şi necesitatea unei durate lungi de existenţă a unei specii pentru a se întâlni cu alta. În pofida incertitudinilor, concluzia principală rămâne pragmatică: continuarea proiectelor stiinta şi a observatoarelor dedicate este singura cale de a confirma sau infirma aceste estimări. Îmbunătăţirea detectoarelor, extinderea acoperirii frecvenţelor şi analiza sistematică a exoplanetelor cu potenţial habitabil rămân priorităţi pentru comunitatea ştiinţifică.
Sursa: sciencedaily.com