O nouă analiză a probelor aduse de misiunea Chang'e 6 atrage atenţia asupra unei diferenţe termice profunde între cele două feţe ale Lunii. Cercetătorii au datat mostrele la circa 2,8 miliarde de ani şi au reconstruit temperaturile la care s-au format magmele. Rezultatele sugerează că partea opusă Terrei ar fi avut o evoluţie termică distinctă, cu implicaţii pentru istoria geologică a satelitului natural.
Temperatura internă a feţei îndepărtate a Lunii: dovezi din mostre
Analiza chimică a fragmentelor de rocă şi sol aduse de Chang'e 6 oferă noi indicii despre diferenţele dintre cele două emisfere lunare. Echipa internaţională a folosit metode de datare isotopică şi măsurători mineralogice pentru a estima temperaturile la care s-au cristalizat magmele. Rezultatele indică o temperatură de formare cu aproximativ 100°C mai scăzută decât în cazul probelor aduse de pe partea apropiată a Lunii. Această discrepanţă sugerează că mantaua lunarã a avut o distribuţie inegală a elementelor care produc căldură prin dezintegrare radioactivă, precum uraniu, toriu şi potasiu.
Mostrele, datate la circa 2,8 miliarde de ani, sunt majoritar bazaltice. Compoziţia minerală a permis reconstruirea condiţiilor de cristalizare şi estimarea temperaturii magmelor profunde. Comparativ cu probele Apollo, fragmentele din craterul îndepărtat arată semnale consistente ale unui mediu mai rece în timpul cristalizării. Observaţiile sunt susţinute atât de analize directe cu sonde electronice, cât şi de comparaţii cu date satelitare ale sitului de aselenizare.
Diferenţa termică între emisfere poate explica şi variabilitatea activităţii vulcanice. Partea apropiată a Lunii prezintă pete întunecate extinse, asociate cu erupţii bazaltice, în timp ce partea opusă este mai muntoasă şi mai craterizată. Concentrarea materialelor bogate în fosfor şi elemente rare, cunoscută sub numele de KREEP, ar putea explica surplusul de căldură din mantaua dinspre Terra. Astfel de variaţii afectează modul în care magma s-a produs şi a migrat către suprafaţă de-a lungul timpului.
Metode analitice şi ipoteze despre originea diferenţelor termice
Cercetătorii au folosit o combinaţie de tehnici pentru a reconstrui istoria termică. Măsurătorile cu ion-probe (SIMS) au permis datarea prin raportul uraniu-plumb, iar sonda electronică a oferit compoziţia elementară a mineralelor. În paralel, simulările computerizate şi comparaţiile cu probele de pe faţa apropiată au stabilit diferenţele temperaturale. Pentru a completa lipsa de mostre, echipa a integrat imagini şi date spectrale din sateliţi care monitorizează distribuţia elementelor la scară regională.
Mai multe scenarii sunt luate în considerare pentru a explica această asimetrie. O coliziune masivă în istoria timpurie a Lunii ar fi putut redistribui materialele dense şi bogate în elemente radioactive către faţa apropiată. Alte ipoteze includ impacturi cu un al doilea satelit mic sau influenţa gravitaţională a Terrei, care ar fi putut modifica dinamica internă. În absenţa unui număr mai mare de mostre, aceste teorii rămân evaluate prin comparaţii şi modele geofizice.
„Diferentele dintre cele două feţe ale Lunii nu se rezumă la suprafaţă; ele par a afecta şi structura internă a mantalei.”
- Mostrele Chang'e 6 au fost datate la aproximativ 2,8 miliarde de ani.
- Estimările indică o temperatură a magmelor mai scăzută cu ~100°C pe faţa îndepărtată.
- Distribuţia elementelor KREEP ar putea explica activitatea vulcanică inegală.
Concluzie
Descoperirile recente oferă prima dovadă directă că interiorul feţei îndepărtate a Lunii ar fi fost mai rece decât cel al feţei apropiate. Analizele chimice şi isotopice sprijină ideea unei distribuţii neuniforme a elementelor care generează căldură. Această stare termică diferită poate explica variaţiile de vulcanism şi relief între cele două emisfere. Rămâne necesară colectarea unor probe suplimentare pentru a confirma mecanismele exacte şi pentru a rafina modelele de evoluţie lunarã.
Sursa: sciencedaily.com