Un studiu extins susţinut de NIH indică că afectarea simţului mirosului după infecţia cu SARS-CoV-2 este mai răspândită decât se credea. Cercetătorii au folosit un test obiectiv pentru a evalua capacitatea olfactivă a participanţilor. Rezultatele arată că mulţi pacienţi nu recunosc problemele olfactive, iar consecinţele pot fi semnificative pentru sanatate şi siguranţa zilnică.
Cât de frecventă este pierderea mirosului după COVID pe termen lung
O cercetare realizată în cadrul iniţiativei RECOVER, coordonată de NIH şi susţinută de NYU Langone, a evaluat 3.535 de adulţi. Echipa a folosit un test olfactiv standardizat, UPSIT, care solicită identificarea a 40 de mirosuri. Participanţii care au raportat modificări ale mirosului după COVID au obţinut scoruri scăzute în proporţie de 80% la test, iar 23% dintre ei au prezentat un deficit sever sau pierderea completă a mirosului. În mod surprinzător, 66% dintre cei infectaţi care nu sesizasere probleme olfactive au înregistrat totuşi scoruri anormale. De asemenea, 60% dintre participanţii neinfectaţi, care nu au raportat simptome, au avut performanţe slabe la test, ceea ce sugerează posibile erori de clasificare sau existenţa altor factori care afectează hyposmia.
Aceste date pun în lumină faptul că evaluările subiective nu sunt suficiente. Pierderea sau reducerea mirosului influenţează nutriţia, siguranţa alimentară şi starea psihică. Persoanele afectate pot întâmpina dificultăţi în a detecta alimente stricate, scurgeri de gaze sau fum. În plus, disfuncţia olfactivă este asociată cu riscuri crescute pentru anumite boli neurodegenerative, deoarece regiunile creierului implicate în procesarea mirosurilor pot fi afectate.
Metodologie, probe şi semnificaţie clinică
Studiul a folosit chestionare periodice la fiecare 90 de zile, între 2021 şi 2025, şi UPSIT ca instrument clinic de referinţă. UPSIT este considerat un standard pentru evaluarea obiectivă a mirosului. Scorurile au fost comparate cu un registru extins de voluntari sănătoşi, ajustat după sex şi vârstă. Pe baza rezultatelor, cercetătorii au clasificat funcţia olfactivă ca normală, uşor afectată, moderat afectată, sever afectată sau absentă. Astfel se poate cuantifica severitatea şi persistenţa deficitului. Echipa subliniază necesitatea includerii unor evaluări olfactive în monitorizarea post-COVID, pentru a identifica la timp pacienţii care necesită intervenţii.
„Persoanele cu antecedente de COVID pot avea un risc crescut de scădere a simţului mirosului, o problemă frecvent neobservată.”
- Testarea obiectivă UPSIT a relevat deficit olfactiv chiar la pacienţi care nu au raportat simptome.
- Pierderea mirosului poate afecta siguranţa alimentară, nutriţia şi sănătatea mentală.
- Specialiştii recomandă integrarea testelor olfactive în îngrijirea post-COVID şi investigarea terapiilor.
Ce pot însemna rezultatele pentru practica medicală şi cercetare
Autorii sugerează ca medicii să ia în calcul evaluarea olfactivă în controalele după COVID. Detectarea timpurie a pierderii mirosului poate orienta intervenţii, precum antrenamentul olfactiv sau suplimente specifice studiate în prezent. De asemenea, studiul accentuează necesitatea unei înţelegeri mai bune a modului în care virusul influenţează circuitele senzoriale şi cognitive ale creierului. Recunoaşterea şi monitorizarea problemelor olfactive au implicaţii în plan social şi clinic, pentru că afectează calitatea vieţii şi pot avertiza asupra altor afecţiuni neurologice.
Limitările studiului includ faptul că pierderea gustului nu a fost evaluată direct şi că unele persoane etichetate drept neinfectate ar fi putut fi expuse anterior fără confirmare. Aceste aspecte pot influenţa rata observată a hyposmiei în grupurile comparate. Totuşi, dimensiunea eşantionului şi utilizarea unui test standardizat oferă o bază solidă pentru recomandări practice.
Concluzie
Rezultatele sugerează că afectarea mirosului după COVID este frecventă şi adesea neraportată de pacienţi. Testarea obiectivă, cum este UPSIT, oferă date esenţiale pentru a diagnostica şi clasifica severitatea deficitului. Integrarea evaluării olfactive în îngrijirea post-COVID ar putea îmbunătăţi detectarea problemelor, prevenind riscuri legate de alimentaţie şi siguranţă. Cercetările viitoare trebuie să evalueze eficacitatea terapiilor, inclusiv antrenamentul olfactiv şi suplimentele, şi să clarifice legătura dintre disfuncţia olfactivă şi bolile neurodegenerative.
Sursa: sciencedaily.com