Un schelet mic de pește descoperit în sud‑vestul Alberta oferă perspective noi asupra originii unor grupuri importante de pești. Fosila măsoară aproximativ patru centimetri și provine din Cretacicul târziu. Specimenul a primit numele Acronichthys maccognoi și completează goluri în înregistrările evoluționiste ale unor linii faimoase. Publicarea în revista Science aduce date care pot modifica cronologia tranzițiilor marine‑apă dulce.
Importanţa descoperirii Acronichthys pentru evoluția otophysanilor
Descoperirea descrie o formă timpurie a grupului cunoscut sub numele de otophysans, care include astăzi somnii, carpii și tetra. Scheletul mic prezintă adaptări ale vertebrelor anterioare care sugerează transmiterea vibrațiilor de la vezica înotătoare la ureche. Această structură funcţională explică, în termeni anatomici, de ce multe specii moderne au auz performant în mediul acvatic. Echipa de cercetare a inclus paleontologi din Western University și Royal Tyrrell Museum, plus colaboratori internaționali. Folosind imagistică avansată, autorii au reconstruit în detaliu morfologia craniană fără a afecta fosila, obținând date esențiale pentru filogenie. Analiza comparativă a permis estimarea unei noi date de divergență, plasând trecerea de la mediu marin la apa dulce în jurul a 154 milioane de ani. Această cronologie implică multiple evenimente separate de adaptare la habitate de apă dulce. Găsirea ridică întrebări despre căile de dispersie ale acestor pești, dat fiind că strămoșii lor actuali populează majoritatea continentelor. Transferurile peste bariere marine, migrațiile în cursurile intercontinentale și schimbările de mediu în Mesozoic sunt ipoteze discutate de autori. De asemenea, fosila pune în lumină cât de fragmentară este arhiva paleontologică pentru fauna acvatică interioară. Astfel, Acronichthys contribuie la înțelegerea originii dominanței actuale a peștilor de apă dulce în habitatele continentale.
Tehnici moderne care au făcut posibilă analiza fosilei
Studiul s‑a bazat pe scanări de tip micro-CT, o metodă non‑distructivă ce oferă imagini tridimensionale de înaltă rezoluție. Micro‑CT permite capturarea unei serii de proiecții 2D, care se transformă în modele 3D detaliate. Această abordare este esențială pentru exemplarele fragile, greu de extras din matricea stâncoasă. Echipele au utilizat linii de fascicul la Canadian Light Source și Advanced Photon Source pentru calitate optimă. Reconstrucțiile permit observarea modificărilor osoase fine, precum aranjamentul vertebrelor și cavitățile vezicii înotătoare. Datele astfel obținute se integrează în analize filogenetice și cronologii moleculare. În acest fel, paleontologia modernă combină tehnici de imagistică cu metode computaționale pentru a testa ipoteze despre origini și migrații.
„Descoperirea oferă dovezi esențiale despre tranziția de la mediu marin la habitate de apă dulce.”
- Fosila Acronichthys măsoară aproximativ 4 cm și provine din Cretacicul târziu.
- Structura vertebrală indică adaptări pentru transmiterea vibrațiilor către ureche.
- Analizele sugerează cel puțin două tranziții marine→apă dulce în evoluția otophysanilor.
Consecințe pentru paleobiologie și pentru înțelegerea biodiversității acvatice
Acronichthys maccognoi oferă un punct de referință pentru datările evolutive ale grupurilor dominante din lacuri și râuri. Descoperirea arată că adaptările pentru viața în apă dulce au apărut în mai multe etape, nu doar într‑un singur eveniment. Aceasta influențează ipoteze despre dispersie continentală și izolarea populațiilor în Mesozoic. Totodată, studiul subliniază valoarea siturilor fosilifere canadiene pentru reconstrucția istoriei vieții acvatice. Datele aduse pot îmbunătăți modelele moleculare și pot ghida cercetări viitoare privind paleoclima și conectivitatea cursurilor de apă. Pe termen lung, înțelegerea acestor procese contribuie la aprecierea modului în care evenimentele geologice au modelat biodiversitatea actuală. Acronichthys devine astfel o piesă cheie pentru a explica de ce astăzi peștii de apă dulce sunt atât de numeroși și variabili pe continente.
Sursa: sciencedaily.com