Un studiu recent atrage atenția asupra riscurilor generate de proiectele de minerit adânc pentru rechini, raze și chimaere. Cercetarea combină hărți ale distribuției speciilor cu zonele deja alocate pentru exploatare în adâncuri. Autorii semnalează că aproximativ 30 de specii pot fi afectate direct de norii de sediment și de degradarea fundului marin. Având în vedere starea vulnerabilă a multor populații, impactul uman nou ar putea agrava riscul de extincție.
Zone de exploatare și suprapunerea cu habitatele speciilor marine
Analiza a folosit date ale Grupului specializat IUCN pentru rechini pentru a suprapune aria de distribuție a speciilor cu contractele și zonele rezervate pentru minerit de International Seabed Authority. Cercetătorii au luat în calcul şi adâncimea la care trăiesc speciile și modul lor de reproducere. Astfel au putut estima expunerea la perturbări precum distrugerea fundului sau norii sedimentari. Printre taxoni se regăsesc specii bine cunoscute, ca rechinul-balenă și razele manta, dar și specii adânci mai puțin vizibile, precum chimaerele numite uneori "pești-fantomă". Multe chimaere și raze depun ouă sau își cresc puii pe substratul marin, ceea ce le face vulnerabile la vehiculele și echipamentele de extragere. Studiul arată că plumbii de sediment pot afecta 30 de specii, iar 25 dintre acestea pot suferi şi din cauza perturbării directe a fundului. Pentru 17 specii, impactul ar putea acoperi mai mult de jumătate din plaja lor de adâncime, din cauza mobilității și a migrațiilor verticale. Datele sugerează că efectele nu vor rămâne izolate doar la locurile de extragere; speciile mobile pot transporta efectele ecologice către ecosisteme învecinate. Pentru o evaluare corectă, autorii recomandă integrarea acestor informații în studiile de mediu și în reglementările internaționale.
Evaluarea riscului pentru populațiile de rechini și chimaere
Zona Clarion-Clipperton a fost identificată ca una dintre regiuni cu risc ridicat, fiind o câmpie abisală extinsă în Pacificul de Est. Exploatările pot genera coloane vaste de sedimente în suspensie, care reduc vizibilitatea și acoperă habitate esențiale. Monitorizarea populațiilor înainte, în timpul și după operațiuni este esențială pentru a detecta schimbări în abundanță sau în comportament. Autorii propun ca evaluările de impact să includă speciile de rechini și raze în mod explicit, precum şi date despre reproducere și adâncime. Implicit, protecţia eficientă cere standarde chiare pentru baseline-uri științifice și proceduri de urmărire pe termen lung.
„Speciile de rechini și rudele lor sunt printre cele mai amenințate vertebrate; protecția lor trebuie integrată în deciziile privind mineritul adânc.”
- Implementarea programelor de monitorizare înainte și după exploatare
- Includerea rechinilor și chimaerelor în evaluările de impact ambiental
- Stabilirea de arii protejate în zone-cheie pentru reproducere și hrănire
Concluzie
Cercetarea arată că exploatarea resurselor din adâncuri se suprapune cu habitate critice pentru cel puțin 30 de specii de rechini, raze și chimaere. Efectele potențiale includ acoperirea cu sedimente a zonelor de reproducere și degradarea substratului bentic. Având în vedere starea vulnerabilă a multor populații, aceste amenințări noi pot agrava declinul existent cauzat în principal de pescuit. Pentru a reduce riscurile, este nevoie de reglementări mai stricte, studii de referință solide și supraveghere continuă. Adoptarea recomandărilor științifice poate ajuta la conservarea acestor specii și la protejarea funcțiilor ecosistemice pe termen lung.
Sursa: sciencedaily.com