Un studiu amplu realizat pe probe de la peste 2.500 de participanţi arată că medicamentele administrate în trecut pot modifica comunitatea microbilor intestinali pe termen lung. Cercetarea, coordonată de Institutul de Genomică din Universitatea din Tartu, evidenţiază că nu doar antibioticele lasă urme persistente. Rezultatele sugerează că istoricul complet al prescripţiilor trebuie luat în calcul în studiile despre microbiom.
Efectele pe termen lung ale tratamentelor asupra microbiomului intestinal
Analiza datelor medicale şi a probelor fecale din cadrul cohortei Estonian Biobank a permis identificarea unor modificări asociate cu numeroase clase de medicamente. Cercetătorii au observat semnale consistente pentru antibiotice, dar şi pentru antidepresive, inhibitori de pompă de protoni, beta-blocante şi anxiolitice din clasa benzodiazepinelor. Modificările nu au fost întotdeauna identice între medicamente din aceeaşi categorie; de exemplu, doi anxiolitici comuni pot avea impacturi diferite asupra compoziţiei microbiene. Aceste variaţii sugerează că efectele asupra florei intestinale depind atât de substanţa activă, cât şi de durata şi istoricul administrării. Mecanismele pot include proprietăţi antimicrobiene directe, modificări ale pH-ului gastric sau influenţe asupra sistemului imunitar care favorizează anumite specii microbiene. Urmărirea unui subgrup de participanţi care şi-au început sau întrerupt tratamente a arătat schimbări predictibile ale populaţiilor microbiene, întărind ipoteza unui raport cauzal. În practică, includerea istoricului medicaţiei în analizele microbiomice poate clarifica legăturile dintre microbi şi boli. Acest lucru este esenţial atât pentru cercetare, cât şi pentru interpretarea rezultatelor clinice care urmăresc markerii microbieni drept potenţiale semnale de boală sau răspuns la tratament. În plus, constatările pot ghida cercetările viitoare asupra strategiilor de prevenţie şi restaurare a echilibrului microbian după tratamente.
Implicaţii clinice şi recomandări pentru cercetare
Studii clinice şi observaţionale care nu ţin cont de medicaţia trecută pot subestima influenţa medicamentelor asupra variaţiei interindividuale a microbiomului. Autorii recomandă integrarea fişelor electronice de prescripţii în proiectarea studiilor microbiomice. Clinicienii ar trebui să evalueze istoricul medicaţiei atunci când interpretează rezultate legate de compoziţia microbiană la pacienţi. De asemenea, diferenţele dintre medicamente din aceeaşi clasă indică necesitatea unor analize mai granulare la nivel de substanţă activă. Pe termen lung, aceste informaţii pot contribui la elaborarea unor ghiduri pentru minimizarea efectelor nedorite asupra florei intestinale, inclusiv recomandări privind folosirea prudentă a unor medicamente şi strategii de recuperare microbiană după tratament.
„Istoricul complet al medicaţiei explică în mare măsură variaţiile individuale ale microbiomului.”
- Medicamentele pot lăsa amprente persistente asupra microbiomului.
- Unele clase, precum benzodiazepinele, afectează comunitatea microbiană asemănător cu antibioticele.
- Includerea istoricului de prescripţii este esenţială în studiile microbiomice.
Concluzie: ce înseamnă pentru pacienţi şi cercetători
Descoperirile subliniază importanţa evaluării istoricului de tratamente în orice analiză a microbiomului intestinal. Efectele persistente ale unor medicamente pot complica interpretarea relaţiilor dintre compoziţia microbiană şi boli. Pentru cercetători, integrarea datelor de prescripţie poate reduce factorii confundatori şi îmbunătăţi robusteţea rezultatelor. Pentru practicieni, conştientizarea amprentelor microbiene ale medicaţiei poate influenţa deciziile terapeutice şi strategii de restabilire a echilibrului intestinal. În ansamblu, aceste rezultate invită la o abordare multidisciplinară în studiul şi managementul sănătăţii intestinale, prin colaborare între medici, microbiologi şi specialişti în date clinice.
Sursa: sciencedaily.com