O echipă internațională a descris o fosilă jurasică care combină trăsături asociate în mod obișnuit cu șerpii și cu șopârlele. Materialul provine de pe insula Skye, Scoția, și este datat la circa 167 de milioane de ani. Specia oferă o imagine complexă a diversificării timpurii a squamatelor și pune sub semnul întrebării ipoteze despre originile morfologiei adaptative la prădători.
Descrierea fosilei și semnificația pentru evoluția squamatelor
Specimenul a primit denumirea Breugnathair elgolensis, inspirată din locul descoperirii. Craniul păstrează maxilare curbate şi dinţi în formă de cârlig, asemănători celor întâlniţi la unele specii moderne de pitoni, dar trunchiul şi membrele sunt clar șopârla-like. Această combinaţie de caractere a dus la plasarea sa în familia extinctă Parviraptoridae, cunoscută anterior doar din fragmente. Fosila este printre cele mai complete exemplare jurassice descoperite pentru grupul acesta, oferind detalii funcţionale ale aparatului masticator şi ale poziţionării dinţilor. Cercetătorii au constatat că trăsăturile „asemănătoare șerpilor” nu sunt neapărat dovezi directe ale unei linii ancestrale simple, ci pot reflecta convergenţe evolutive. Analiza comparativă cu resturi fragmentare recuperate anterior a permis asocierea elementelor care păreau iniţial contradictorii. Lucrările de pregătire şi scanare au durat aproape un deceniu, iar echipa a folosit tomografie computerizată şi radiaţie sincrontron pentru a vizualiza detalii interne invizibile în mod clasic. Interpretarea acestor date deschide discuţii despre modul în care comportamente prădătoare şi adaptări dentare au apărut în diferite linii evolutive de squamate, context care aduce valoare pentru domeniul stiinta politica paleontologică modernă.
Metodologie și contribuții ale investigaţiei pentru paleontologie
Fosila a fost colectată în 2016 şi a necesitat o pregătire minuţioasă la muzee şi laboratoare specializate. Echipa a combinat imagistică de înaltă rezoluţie cu analize anatomice comparative pentru a identifica structurile dentare şi osificate. Utilizarea synchrotronului a permis reconstruirea tridimensională a maxilarului şi evaluarea orientării dinţilor. Datele obţinute ajută la delimitarea caracterelor primitive faţă de cele specializate în primele forme de squamate. Rezultatele confirmă importanţa depozitelor jurassice de pe insula Skye pentru înţelegerea etapelor iniţiale ale diversificării reptilelor cu solzi.
„Fosila ilustrează un amestec neaşteptat de trăsături primitive şi specializate, sugerând că evoluţia a urmat căi imprevizibile.”
- Breugnathair combină dinţi cârjiţi cu membre bine dezvoltate.
- Materialul oferă dovezi pentru convergenţă sau pentru un strămoş comun neclar.
- Tehnici avansate de scanare au dezvăluit structuri interne esenţiale.
Concluzii: ce relevă fosila despre originile șerpilor
Descoperirea nu oferă un răspuns definitiv privind părinţii direcţi ai șerpilor, dar schimbă cadrul de interpretare al originilor lor. Există două ipoteze plauzibile: fie unele trăsături asemănătoare şerpilor s-au dezvoltat independent în rândul unor linii dispărute, fie fosila reprezintă un stadiu apropiat de rădăcina grupului care a dus la şerpi şi şopârle. În lipsa altor fosile comparabile, concluziile rămân prudente. Totuşi, acest exemplar extinde baza de date pentru analiza filogenetică şi stimulează noi săpături şi studii anatomice. Publicarea studiului în Nature şi colaborarea între instituţii din mai multe ţări subliniază importanţa cooperării pentru progrese în paleontologie.
Sursa: sciencedaily.com