Uniunea Europeană analizează un mecanism complex care ar transforma activele rusești înghețate în resurse pentru sprijinirea Ucrainei. Propunerea combină soluții juridice și instrumente financiare pentru a redirecționa fonduri blocate de sancțiuni. Inițiativa vizează garantarea plăților și protejarea contribuabililor europeni, dar ridică întrebări legale și politice. Discuțiile urmează la reuniunile UE din octombrie, în contextul negocierilor ucrainene cu instituțiile financiare internaționale.
Primul capitol
Comisia Europeană a prezentat o schemă prin care aproximativ 185 de miliarde de euro înghețate ar putea fi mobilizate. Propunerea, dezbătută de ambasadorii UE, prevede un contract de datorie între Uniune și instituția financiară Euroclear. În acest mecanism, Euroclear ar transfera fonduri către UE, primind la schimb o promisiune de plată susținută colectiv de statele membre. Din suma menționată, circa 140 de miliarde de euro ar fi împrumutate Ucrainei cu dobândă zero. Rambursarea ar urma să fie condiționată de plata despăgubirilor de către Rusia. Restul ar acoperi rambursări legate de inițiative financiare deja lansate, cum ar fi programul ERA.
Mecanismul este proiectat pentru a evita confiscarea directă a activelor. Dacă Rusia va plăti compensații, banii ar reveni statelor membre printr-un circuit financiar prevăzut. În absența unei plăți din partea Rusiei, UE și Ucraina nu ar fi obligate să restituie sumele primite. Această formulare urmărește să protejeze bugetele publice europene și să limiteze riscul pentru contribuabili. Totuși, funcționarea planului depinde de menținerea înghețării activelor pe termen lung.
Propunerea include și modificări procedurale importante. Actualmente, menținerea sancțiunilor se decide prin vot unanim la fiecare șase luni. Comisia propune trecerea la un vot calificat pentru prelungirea statului de blocare a fondurilor. Această schimbare ar reduce riscul ca state naționale să deblocheze activele prin blocaje politice. Belgia, ca țară-gazdă a Euroclear, și alte capitale europene solicită însă o distribuire echitabilă a riscurilor juridice între statele membre.
Planul stârnește discuții despre destinația exactă a sumelor. Unele voci susțin folosirea exclusivă pentru achiziții de echipamente militare. Altele cer flexibilitate pentru reconstrucție și acoperirea unor nevoi bugetare ale Ucrainei. În paralel, autoritățile ucrainene negociază noi aranjamente cu instituțiile financiare internaționale, pentru a asigura stabilitatea pe termen mediu.
Subcapitol
Din punct de vedere tehnic, o parte semnificativă din rezervele Băncii Centrale a Rusiei rămâne depozitată la instituții străine. Practica păstrării rezervelor la terți are o istorie lungă. După începerea invaziei, fonduri în valoare de sute de miliarde de dolari au fost înghețate prin sancțiuni coordonate. Sumele depozitate la Euroclear au fost transformate în numerar și transferate către băncile centrale europene. Dobânzile generate în prezent oferă o sursă financiară, iar Comisia propune utilizarea acestui potențial pentru a susține cheltuielile Ucrainei.
Protecția dreptului internațional rămâne esențială. Autoritățile europene trebuie să se asigure că orice mecanism respectă convențiile internaționale și nu pune în pericol funcționarea piețelor financiare. Reprezentanți ai băncilor centrale și ai instituțiilor europene avertizează asupra riscurilor reputaționale și juridice. Astfel, implementarea va necesita garanții solide și acorduri clare între statele membre.
„Contribuabilul european nu ar suporta pierderi directe în scenariul propus, potrivit analizelor juridice preliminare.”
- Mobilizarea a circa 185 miliarde euro din active înghețate.
- Împrumuturi fără dobândă de 140 miliarde către Ucraina.
- Schimbarea procedurii de vot pentru menținerea sancțiunilor.
Concluzie
Propunerea Comisiei deschide o cale neprecedentă pentru finanțarea reconstrucției și susținerea financiară a Ucrainei. Mecanismul combină instrumente financiare cu soluții juridice, pentru a transforma activele înghețate în resurse utile. Totuși, multiple obstacole rămân: acordul politic între state, validarea juridică internațională și stabilirea destinației finale a banilor. Urmează decizii la nivelul miniștrilor de finanțe și la summitul liderilor UE, care pot detalia condițiile de aplicare. În lipsa unui consens larg, planul ar putea suferi ajustări substanțiale.
Sursa: libertatea.ro