Un studiu realizat la Brunel University London oferă explicaţii pentru preferinţa unor jucători de a inversa mişcarea camerei în jocuri video. Cercetarea a combinat chestionare cu experimente la distanţă, pentru a analiza capacităţile de rotaţie mentală şi răspunsurile în contexte spaţiale. Autorii au corelat performanţele în teste cognitive cu alegerea schemei de control. În rândurile următoare prezentăm metodologia, concluziile majore şi posibilele aplicaţii practice ale rezultatelor.
Cum influenţează percepţia tridimensională alegerea controlului inversat
Studiul a observat că alegerea unui control invertit nu este determinată exclusiv de prima experienţă cu un joc sau cu un tip de consolă. Participanţii au completat chestionare şi au făcut teste care evaluau percepţie 3D, inclusiv rotaţii mentale ale unor forme şi asumarea perspectivei unui obiect avatar. Un exerciţiu măsura capacitatea de a identifica orientarea unui element pe fundaluri înclinate. De asemenea, cercetătorii au evaluat efectul Simon, un fenomen care îngreunează răspunsul când locaţia unei ţinte este opusă butonului de reacţie. Rezultatele arată că viteza cu care subiecţii puteau roti mental obiecte şi depăşi efectul Simon a fost cel mai puternic predictor pentru preferinţa schemelor de control. Jucătorii care au răspuns mai rapid la aceste probe au avut tendinţa de a nu folosi controlul invertit. Totuşi, cei care preferau inversarea s-au dovedit adesea mai precişi la sarcini care necesitau orientare spaţială. Această diferenţă sugerează un compromis între viteză şi acurateţe, explicând de ce unii utilizatori rămân fideli setării inverse. Pe baza acestor concluzii, autorii recomandă testarea ambelor scheme pentru îmbunătăţirea ergonomiei şi a performanţei competitive în jocuri.
Aplicaţii practice în interacţiunea om-maşină şi instruire
Implicaţiile cercetării depăşesc sfera divertismentului. În contexte unde oamenii colaborează cu sisteme automate, alegerea configuraţiei optime poate creşte eficienţa şi siguranţa. De exemplu, în sarcini chirurgicale minim invazive, în simulatoare de zbor sau în interfeţe care asistă operatorii, adaptarea setărilor la stilul perceptiv al individului poate reduce erorile. Cercetătorii sugerează includerea unor protocoale de evaluare rapidă a rotaţiei mentale şi a toleranţei la efectul Simon în programele de instruire. Astfel se poate personaliza poziţia ecranului, configuraţia controlerului şi modul de prezentare vizuală. Practic, o ajustare simplă a schemei de control poate îmbunătăţi cooperarea om-maşină şi poate fi integrată uşor în software-ul comercial.
"Cel mai predictiv factor a fost viteza de rotaţie mentală şi capacitatea de a depăşi efectul Simon."
- Viteza rotaţiilor mentale corelează cu preferinţa pentru scheme non-invertite.
- Jucătorii care inversează sunt, adesea, mai precişi dar mai lent reacţionează.
- Adaptarea setărilor poate îmbunătăţi interacţiunea om-maşină în multiple domenii.
Concluzie: recomandări pentru jucători şi dezvoltatori
Rezultatele arată că preferinţa pentru control invertit este legată de modul în care creierul procesează informaţia spaţială, nu doar de obiceiuri. Jucătorii ar putea testa schema opusă pentru a vedea dacă viteza sau precizia lor se modifică. Dezvoltatorii şi designul de interfeţe ar trebui să ofere opţiuni clare şi testări pentru utilizator, astfel încât fiecare persoană să poată alege configuraţia optimă. Mai mult, integrarea unor scurte probe de evaluare în meniurile jocurilor sau în aplicaţii profesionale ar putea personaliza experienţa şi îmbunătăţi performanţa. Pe termen lung, înţelegerea acestor diferenţe perceptive poate facilita colaborarea mai eficientă între oameni şi maşini.
Sursa: eurogamer.net