Deshidratarea amplifică stresul și afectează sănătatea

Un studiu recent arată că aportul scăzut de lichide poate intensifica răspunsul organismului la stres și poate crește riscurile pe termen lung pentru sănătate. Cercetarea a comparat persoane cu obiceiuri diferite de hidratare și a constatat diferenţe semnificative în nivelul hormonilor de stres. Rezultatele sugerează că menţinerea unui nivel adecvat de hidratare este o măsură simplă şi practică pentru a reduce impactul stresului cronic.

Impactul deshidratării asupra răspunsului la stres și riscurilor cardiometabolice

Un grup de cercetători a comparat subiecţi tineri, sănătoşi, împărţiţi în funcţie de cantitatea zilnică de lichide consumate. Persoanele care au consumat sub 1,5 litri pe zi au prezentat o creştere mai mare a nivelului de cortizol în situaţii de stres experimental, comparativ cu cei care au respectat recomandările. Această reacţie exagerată a hormonu­lui de stres este asociată cu factori de risc pentru boli cardiovasculare, diabet şi tulburări de dispoziţie. Metodele folosite în studiu au inclus monitorizarea urinei şi probelor sanguine pentru a evalua gradul de deshidratare, urmate de aplicarea unui test standardizat de stres social care simulează un interviu şi exerciţii mentale. Chiar dacă subiecţii cu consum redus de lichide nu au raportat o senzaţie substanţial mai mare de sete, indicatorii biologici au arătat urină mai concentrată, semn clar al hidratării insuficiente. Demonstrarea unei legături între starea de hidratare şi reactivitatea la stres oferă un motiv practic pentru a include consumul regulat de apă în strategiile de prevenţie primară.

Mecanismele hormonale care leagă apa, rinichii și creierul

Legătura între apă şi răspunsul la stres se explică prin acţiunea hormonului vasopresină, care reglează reabsorbţia apei la nivel renal şi influenţează centrele cerebrale implicate în controlul stresului. Când organismul detectează un deficit hidric, vasopresina este eliberată pentru a conserva apă şi a menţine echilibrul electrolitic. Pe termen lung, menţinerea unui nivel crescut de vasopresină poate solicita mai mult funcţia renală şi poate amplifica eliberarea de cortizol prin acţiuni asupra hipotalamusului. Astfel se creează o legătură fiziologică între starea de hidratare şi reglarea emoţională. Specialiştii recomandă aproximativ 2 litri pe zi pentru femei şi 2,5 litri pentru bărbaţi, valori orientative care pot varia în funcţie de activitate fizică şi temperatură ambientală. Monitorarea culorii urinei rămâne un indicator practic: o nuanţă deschisă sugerează hidratare adecvată, în timp ce urina închisă la culoare poate semnala necesitatea creşterii aportului lichidian.

„Menţinerea unui stoc constant de apă poate reduce reactivitatea la stres și proteja sănătatea pe termen lung.”

• Consumul sub 1,5 litri/zi corelat cu răspunsuri mai mari de cortizol.
• Vasopresina leagă reglarea apei la rinichi de răspunsul cerebral la stres.
• Monitorizarea urinei este o metodă simplă de evaluare a hidratarei.

Concluzie

Rezultatele cercetării susţin ideea că un aport insuficient de lichide poate amplifica reacţia organismului la stres şi, pe termen lung, poate creşte vulnerabilitatea la probleme cardiometabolice şi tulburări de dispoziţie. Adoptarea unor obiceiuri simple, cum ar fi păstrarea unei sticle de apă la îndemână şi verificarea periodică a culorii urinei, poate susţine capacitatea corpului de a face faţă situaţiilor tensionate. Aceste măsuri nu înlocuiesc tratamentele medicale sau intervenţiile specializate, dar reprezintă paşi practici şi accesibili pentru îmbunătăţirea sanatatei cotidiene. Sunt necesare studii pe termen lung pentru a confirma implicaţiile pe termen lung ale hidratării asupra sănătăţii mentale şi metabolice, însă dovezile actuale recomandă atenţie sporită la aportul zilnic de lichide.

Sursa: sciencedaily.com