Dieta bogată în grăsimi și pierderea memoriei

Un studiu recent pe șoareci investighează modul în care consumul îndelungat de alimente bogate în grăsimi poate afecta rapid procesele de memorare. Cercetarea se concentrează pe modificări celulare din hipocamp, regiunea cerebrală esențială pentru formarea amintirilor. Rezultatele sugerează că dezechilibrele metabolice pot perturba rețele neuronale specifice și că anumite intervenții simple pot recupera funcția afectată.

Reprezentare hipocamp și conexiuni neuronale afectate de dieta bogată în grăsimi

Modul în care dietele bogate în grăsimi influențează formarea memoriei

Studiul publicat în Neuron a urmărit activitatea neuronală în regiunea dentată a hipocampului, o zonă importantă pentru codificarea amintirilor noi. Cercetătorii au administrat un regim alimentar foarte bogat în grăsimi pe durata a două zile. Dieta conținea aproximativ 58% grăsimi, 25% carbohidrați și 17% proteine. După acest interval scurt, șoarecii au prezentat deficit de memorie, în timp ce alte comportamente au rămas neafectate. Analizele au arătat o hiperactivare a interneuronilor care exprimă cholecistokinină (CCK‑INs) în partea dentată. În condiții normale, acești interneuroni sunt reglați de disponibilitatea de glucoză. În urma dietei bogate în grăsimi, accesul la glicoză pare redus, ceea ce a dus la pierderea inhibiției normale și la dereglarea circuitelor de memorie. Totodată, cercetătorii au observat creșterea activității enzimei glicolitice PKM2, implicată în etapa finală a producerii de ATP. Această combinație a perturbărilor metabolice poate compromite funcția mitocondrială locală și capacitatea celulelor neuronale de a genera energie suficientă pentru procesarea informațiilor. Descoperirea subliniază legătura directă între aportul alimentar și funcțiile cognitive, în special în contextul diete bogate în grăsimi și al tulburărilor metabolice care predispun la probleme de memorie.

Mecanisme neuronale și oportunități terapeutice

În experimente suplimentare, restabilirea nivelului de glucoză în hipocamp a normalizat activitatea CCK‑INs. De asemenea, inhibarea PKM2 a redus hiperactivitatea neuronilor și a restabilit performanța de memorare. Aceste intervenții au inversat deficitul observat după dieta bogată în grăsimi și au prevenit apariția problemelor atunci când au fost aplicate preventiv. Cercetătorii au notat că perioadele scurte de post au avut un efect similar, sugerând că modificările metabolice sunt reversibile în anumite condiții. Rezultatele indică faptul că țintirea enzimelor energetice sau reglarea disponibilității glucozei ar putea reprezenta strategii pentru atenuarea efectelor adverse asupra memoriei. Totuși, autorii subliniază limitările tranziției de la modele animale la oameni. Mai multe studii clinice sunt necesare pentru a stabili siguranța și eficiența acestor abordări la om.

„Aceste descoperiri arată un mecanism prin care stresul metabolic cauzat de alimentație perturbă funcția hipocampală și indică DG CCK‑INs și PKM2 ca posibile ținte terapeutice.”
  • Deficit de memorie poate apărea rapid după expunerea la diete bogate în grăsimi.
  • Hiperactivarea CCK‑INs și rolul PKM2 sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismului.
  • Restaurarea glucozei sau postul pot inversa perturbările în laborator.

Concluzii și implicații pentru sănătatea creierului

Rezultatele studiului pe șoareci întăresc ideea că aportul alimentar influențează direct funcția cognitivă. Deși datele nu sunt încă confirmate la oameni, ele oferă o bază pentru cercetări viitoare. Identificarea rolului enzimei PKM2 deschide o cale de investigare pentru terapii care să protejeze memoria în context metabolic. De asemenea, constatările subliniază importanța factorilor modificabili, precum alegerile alimentare, în prevenția declinului cognitiv. Specialiștii recomandă prudență în extrapolări și necesitatea unor studii clinice riguroase. Până atunci, adoptarea unei alimentații echilibrate rămâne o măsură prudentă pentru menținerea sănătății creierului.

Sursa: medicalnewstoday.com

Mai nouă Mai veche