Un studiu condus la Moffitt Cancer Center relevă că limfomul poate accelera procesele biologice asociate cu îmbătrânirea. Cercetarea arată că tumora afectează direct celulele imunitare și alte țesuturi, generând markeri de vârstă biologică. Aceste modificări apar independent de tratamentele citotoxice și pot oferi explicații pentru oboseala și fragilitatea observate la mulți pacienți oncologici.
Limfomul accelerează îmbătrânirea sistemică a celulelor imunitare
Studiul publicat în Cancer Cell descrie modul în care limfomul B transformă rapid celulele T tinere într-un fenotip asemănător celui din vârsta înaintată. Cercetătorii au observat creștere a inflamației, perturbări ale homeostazei proteinelor și modificări ale gestionării fierului. Aceste perturbări sunt semne recunoscute ale îmbătrânirii biologice. Efectele nu s-au limitat la sistemul imunitar; marcatori similari au fost detectați și la nivelul vaselor sanguine, rinichilor și intestinelor. Datele sugerează că tumora induce modificări metabolice și de semnalizare care alterează funcția celulară în întreg organismul. Un aspect important este acumularea de fier în celulele T, asociată cu rezistența la ferroptoză, un tip de moarte celulară dependentă de peroxidare lipidică. Totodată, au fost raportate deficite în calitatea proteinelor, fenomen cunoscut ca pierdere a proteostaziei, un indicator central al senescenței. Autorii subliniază că multe dintre aceste schimbări pot fi, în anumite condiții, reversibile după îndepărtarea tumorii în modele animale. Această observație deschide posibilitatea dezvoltării de terapii care vizează nu doar eliminarea tumorii, ci și protejarea sau restabilirea funcției imunitare. În practică, o mai bună înțelegere a interacțiunii dintre cancer și procesele de îmbătrânire ar putea influența strategii de tratament și monitorizare a pacienților, mai ales la cei vârstnici sau cu comorbidități. Rezultatele accentuează necesitatea integrării biomarkerilor de îmbătrânire în studiile clinice pentru a evalua impactul bolii asupra stării biologice generale.
Mecanisme moleculare și consecințe asupra terapiei
Analiştii au identificat acumularea de fier ca factor cheie care modifică vulnerabilitatea celulelor T. Acest dezechilibru face ca anumite celule imune să scape de mecanismele normale de eliminare, favorizând disfuncția sistemică. De asemenea, semnalele pro-inflamatorii și defectele în calitatea proteinelor compromit capacitatea celulelor de a răspunde eficient la infecții. Descoperirile indică două căi potențiale de intervenție: reducerea stresului oxidativ și corectarea homeostaziei fierului. Modelele experimentale au arătat că unele modificări se remit după îndepărtarea tumorii, ceea ce sugerează o fereastră terapeutică pentru restabilirea funcțiilor imune. În plan clinic, aceste informații pot ghida cercetările asupra terapiilor adjuvante menite să protejeze rezervorul de celule T și organele vitale în timpul tratamentului oncologic.
„Limfomul poate împinge sistemele organismului către un profil biologic asemănător cu cel al îmbătrânirii, chiar în absența tratamentelor citotoxice.”
- Limfomul induce fenotipuri de îmbătrânire în celulele T.
- Acumularea de fier și pierderea proteostaziei sunt mecanisme-cheie.
- Unele efecte sunt reversibile după eliminarea tumorii în modele animale.
Concluzie
Descoperirea că cancerul poate accelera îmbătrânirea biologică extinde înțelegerea impactului bolii asupra organismului. Studiul subliniază importanța evaluării funcției imune și a sănătății organelor în managementul oncologic. Perspectivele includ dezvoltarea de terapii care să vizeze nu doar tumora, ci și perturbările metabolice și de homeostazie ale celulelor imune. Investigațiile viitoare vor trebui să clarifice cât din aceste efecte sunt observabile la om și cum pot fi modulate în context clinic. În practică, integrarea biomarkerilor de îmbătrânire în protocoalele terapeutice ar putea îmbunătăți calitatea vieții și rezultatele funcționale ale pacienților cu limfom.
Sursa: sciencedaily.com