Un studiu randomizat sugerează că o singură cură de radioterapie la doză mică poate ameliora simptomele la pacienţii cu osteoartrită a genunchiului în stadii uşoare şi moderate. Cercetarea, realizată cu un design sham-controlat, a comparat două doze de radiaţie cu un grup care a primit procedură simulat0. Rezultatele iniţiale indică o reducere semnificativă a durerii şi o ameliorare a funcţiei la scurt timp după tratament.
Radioterapie la doză mică în osteoartrita genunchiului: ce arată studiul
Osteoartrita este una dintre principalele cauze de dizabilitate la adulţi. Managementul clasic include kinetoterapie, analgezice, injecţii intraarticulare şi intervenţii chirurgicale. Totuşi, mulţi pacienţi nu răspund pe termen lung la tratamentele nonoperatorii. Studiul menţionat a inclus 114 pacienţi cu boală în stadiu uşor spre moderat. Ei au fost randomizaţi în trei braţe: procedură simulată, 0,3 Gy şi 3 Gy. Tratamentul real sau simularea a fost administrată în şase fracţiuni mici. Pacienţilor li s-a cerut să evite antiinflamatoarele puternice în perioada de urmărire, putând folosi doar paracetamol. La evaluarea de patru luni, 70% dintre pacienţii din braţul cu 3 Gy au îndeplinit criteriile de răspuns clinice, comparativ cu 41% în grupul sham. Grupul cu 0,3 Gy nu a prezentat o diferenţă semnificativă faţă de control. Nu au fost raportate efecte adverse acute legate de tratament. Cercetătorii planifică monitorizare pe 12 luni şi investigaţii imagistice pentru a evalua impactul asupra structurii articulare şi a inflamaţiei. Aceste date oferă argumente în favoarea utilizării radioterapiei ca opţiune noninvazivă pentru pacienţii care nu pot tolera sau nu răspund la terapiile convenţionale. În plus, abordarea ar putea întârzia necesitatea protezei articulare la pacienţii cu structuri articulaare încă conservate.
Mecanisme, indicaţii şi limite ale tratamentului
Radiaţia la doze mici produce efecte antiinflamatorii care pot diminua activitatea enzimatică ce degradează cartilajul. Această acţiune explică în parte scăderea durerii şi îmbunătăţirea mobilităţii observate clinic. În Europa, radioterapia pentru afecţiuni musculoscheletale este folosită de decenii, în timp ce în Statele Unite utilizarea sa a scăzut în anii 1980 odată cu apariţia unor noi medicamente. Riscul teoretic de cancer indus de radiații rămâne un argument de precauţie. Specialiştii recomandă deseori această opţiune la pacienţi mai în vârstă, cu boală uşoară sau moderată şi cu integritate anatomică a articulaţiei. Unele studii arată că o a doua cură poate fi utilă pentru cei care nu răspund iniţial sau au recăderi ale simptomelor. În practică, combinarea radioterapiei cu kinetoterapia şi tratamentul medicamentos poate amplifica beneficiile şi creşte satisfacţia pacientului. Totuşi, sunt necesare studii mai ample şi urmăriri pe termen lung pentru a confirma durabilitatea efectelor şi siguranţa pe termen lung.
„Pacienţii cu osteoartrită dureroasă a genunchiului se confruntă adesea cu o alegere dificilă între efectele secundare ale medicamentelor şi riscurile intervenţiei chirurgicale.”
- Tratament noninvaziv care poate reduce durerea pe termen scurt.
- Doza de 3 Gy a avut un procent de răspuns clar superior faţă de sham.
- Siguranţa pe termen lung necesită monitorizare ulterioară şi investigaţii imagistice.
Concluzie
Datele preliminare sugerează că o singură cură de radioterapie la doză mică poate fi o alternativă utilă pentru pacienţii cu osteoartrită moderată a genunchiului. Această opţiune se adresează în special persoanelor care nu tolerează antiinflamatoarele sau care doresc să amâne intervenţia chirurgicală. Totuşi, aplicarea clinică trebuie făcută cu prudenţă. Este nevoie de studii pe termen lung pentru a evalua riscul teoretic oncologic şi durabilitatea efectului terapeutic. În practică, selecţia corectă a pacienţilor şi combinarea cu terapii fizice pot creşte şansele de succes. Clinicienii ar trebui să discute beneficiile şi riscurile şi să urmărească îndeaproape evoluţia pacientului.
Sursa: medicalnewstoday.com