Paralizia de somn este o experiență intensă, adesea înfricoșătoare, în care persoana este trează dar nu se poate mișca. Episoadele se produc la intrarea sau la ieșirea din somnul REM. Uneori apar halucinații vizuale, auditive sau senzoriale. Deși fenomenul poate fi traumatic, nu pune viața în pericol direct. În articol explicăm cauzele, factorii de risc și metodele practice pentru a preveni și a gestiona episoadele.
Cum apare paralizia de somn: mecanisme și simptome
Paralizia apare când trezirea conștientă se suprapune cu o stare în care corpul este încă imobilizat din timpul somnului REM. În această fază, mușchii sunt relaxați profund, pentru a preveni acțiunile periculoase în timpul viselor. Când se produce acel "blocaj" tranzitoriu, persoana percepe lipsa mișcării și poate experimenta halucinații vii. Imaginea poate include prezențe amenințătoare, presiune toracică sau senzația de desprindere din corp. Episoadele durează de obicei câteva secunde până la câteva minute, dar intensitatea lor produce frică intensă.
Factorii care cresc riscul includ stres cronic, privare de somn, schimbări bruște de fus orar, tulburări precum narcolepsia și anumite medicații. Contextul cultural influențează modul în care oamenii interpretează halucinațiile. În unele societăți, experiențele sunt atribuite ființelor supranaturale, în altele sunt văzute ca fenomene medicale. Cercetările arată că aproximativ 30% dintre oameni au trăit cel puțin un episod în viață, iar doar o parte au episoade recurente care le afectează calitatea vieții.
Neurobiologia implică o scădere a activității cortexului prefrontal, responsabil cu rațiunea, și o activare crescută a amigdalei, centrul emoțional. Această combinație favorizează interpretări iraționale și frică intensă. Deși nu există un protocol universal pentru a opri un episod în momentul apariției, există strategii care reduc frecvența și durata episoadelor pe termen lung.
Măsuri practice și intervenții recomandate
Primul pas este optimizarea igienei somnului. Respectați un program regulat de somn, evitați stimulentele seara și creați un mediu liniștit pentru odihnă. Gestionarea stresului prin exerciții de relaxare și tehnici de respirație poate scădea frecvența episoadelor. Terapiile cognitive, în special CBT pentru insomnie, sunt utile când anxietatea legată de somn devine problematică.
În cazuri persistente, medicii pot recomanda tratamente farmacologice care influențează faza REM, precum anumite antidepresive. O abordare complementară, dezvoltată de cercetători, este terapia de relaxare bazată pe meditație, care a arătat reduceri semnificative ale episoadelor în studii pilot. Important este să consultați un specialist în somn pentru evaluare și plan personalizat.
"Aproximativ 30% din populaţie experimentează cel puţin un episod de paralizie de somn în cursul vieţii."
- Episoadele apar la tranziţia somnului REM și stării de veghe.
- Stresul, privarea de somn și anumite boli pot crește riscul.
- Igiena somnului și terapiile psihologice reduc frecvența episoadelor.
Concluzie
Paralizia de somn este un fenomen comun, descris prin incapacitatea temporară de a mișca corpul la trezire sau la adormire. Deși halucinațiile pot fi terifiante, episoadele nu sunt periculoase în sine. Diagnosticarea corectă poate exclude alte tulburări de somn și poate ghida tratamentul. Intervențiile practice, inclusiv o rutină de somn stabilă, tehnici de reducere a stresului și, la nevoie, tratament medicamentos, pot ameliora semnificativ situația. Informarea pacientului despre mecanismele biologice ajută la reducerea fricii și la recâștigarea controlului asupra somnului.
Sursa: cnn.com