O cercetare recentă sugerează că nu doar plăcile proteice contribuie la declinul cognitiv, ci și acumularea de grăsimi din celulele imune ale creierului. Echipa de la Purdue a descoperit că microglia suprasaturată cu lipide își pierde capacitatea de a curăţa proteinele anormale. Această perspectivă extinde înţelegerea bolii Alzheimer și indică noi căi terapeutice centrate pe metabolismul lipidic și restaurarea funcţiei imunitare cerebrale.
Lipidile din creier și impactul asupra funcției imune microgliale
Studii publicate în jurnalul Immunity arată că microglia, celulele imune rezidente ale creierului, pot acumula cantități mari de lipide în apropierea plăcilor de amyloid‑β. Această încărcare lipidică reduce capacitatea lor de a efectua fagocitoză, adică de a elimina resturile celulare și proteinele malformate. În țesuturile analizate, microglia din imediata vecinătate a plăcilor avea de două ori mai multe depozite lipidice și curăţa cu aproximativ 40% mai puțin amyloid‑β. Cercetătorii au arătat că microglia transformă acizii grași liberi în triacilgliceroli, reținându‑i în forma de stocare. Acest proces devine mai evident odată cu înaintarea în vârstă și avansarea bolii, sugerând o legătură directă între metabolismul lipidic și progresia Alzheimer. Echipa a identificat rolul unui permisor metabolic critic: enzima DGAT2, care catalizează ultimul pas în formarea triacilglicerolilor. Surprinzător, nivelurile proteinei DGAT2 erau crescute nu din cauza supraproducerii, ci pentru că degradarea ei era redusă. Rezultatul este redirecţionarea acizilor graşi spre depozitare permanentă, fapt ce imobilizează microglia și compromite protecţia neuronală. Prin intervenţii care reduc acumularea de lipide sau favorizează degradarea DGAT2 s‑au restabilit funcţii ale microgliei în modele animale, iar semnele sănătăţii neuronale au fost ameliorate. Această abordare deschide perspective pentru terapii bazate pe biologia lipidică, complementare strategiilor care vizează plăcile și tau, și pune accent pe restaurarea echilibrului metabolic al celulelor imune cerebrale.
Mecanisme moleculare: de la acizi grași la depozite lipidice
Cercetătorii au urmărit traseul metabolic al acizilor grași în microglie și au descoperit paşi cheie care favorizează acumularea. În prezenţa amyloid‑β și a inflamaţiei locale, microglia produce mai mulţi acizi graşi liberi. O parte din aceștia sunt transformaţi în triacilgliceroli prin activitatea enzimei DGAT2. În mod normal, acest echilibru între utilizare energetică și stocare este controlat, dar la pacienţii cu boală apare un blocaj al degradării enzimei. Astfel, microglia devine supraîncărcată, reducându‑şi capacitatea de curăţare. Echipa a testat două strategii: inhibarea funcţiei DGAT2 și promovarea degradării sale. Ambele intervenţii au redus povara lipidică, au restabilit capacitatea microglială de a elimina plăcile și au îmbunătăţit markeri ai sănătăţii neuronale în modele preclinice. Această descoperire schimbă paradigma clasică, care privea lipidul doar ca produs secundar, și susţine ideea unui model lipidic al neurodegenerării. Pe termen lung, abordările care vizează metabolismul lipidic pot completa strategiile existente bazate pe anticorpi sau modulatori ai proteinei tau.
„Acumularea de lipide în microglia reduce capacitatea acestor celule de a curăţa amyloid‑β, oferind un nou punct de intervenţie pentru terapia Alzheimer.”
- Microglia încărcată cu lipide funcţionează mai slab în eliminarea plăcilor.
- Enzima DGAT2 determină transformarea acizilor graşi în depozite persistente.
- Intervenţiile asupra metabolismului lipidic pot restabili apărarea naturală a creierului.
Concluzie
Noile date sugerează că gestionarea lipidică a celulelor imune cerebrale este un element cheie în boala Alzheimer. În loc să vizeze exclusiv plăcile proteice, terapiile viitoare ar putea urmări reducerea acumulărilor lipidice sau modularea activităţii DGAT2. Acest cadru terapeutic are potenţialul de a restaura funcţia microglială și de a sprijini sănătatea neuronală, într‑un mod complementar abordărilor tradiţionale. Rămân paşi importanţi înainte de aplicarea clinică, dar descoperirea converge cu alte studii care leagă metabolismul lipidic de neurodegenerare. Această perspectivă extinsă poate conduce la tratamente mai eficiente și la o înţelegere mai clară a mecanismelor care declanșează deteriorarea cognitivă.
Sursa: sciencedaily.com