Un studiu recent analizează modul în care distribuţia grăsimii corporale afectează riscul pentru mai multe tipuri de cancer. Cercetătorii au comparat acumularile de grăsime în abdomen, țesutul visceral, şolduri şi coapse, ficat şi pancreas. Rezultatele indică faptul că poziţia depozitelor adipoase poate modifica riscul oncologic, independent de greutatea totală. Descoperirile, obţinute prin tehnici genetice complexe, pot schimba modul în care medicii evaluează şi previn bolile asociate obezităţii.
Cum influenţează distribuţia grăsimii riscul de cancer pe tipuri specifice
Studiul publicat în Journal of the National Cancer Institute a investigat cinci tipuri de distribuţie a grăsimii corporale şi relaţia lor cu 12 cancere asociate excesului ponderal. Cercetătorii au folosit o metodă genetică numită Mendelian randomization, pentru a estima relaţii cauzale. Datele provin din registre mari, inclusiv UK Biobank şi FinnGen. Analiza a arătat că grăsimea abdominală este asociată cu un risc mai mare pentru trei tipuri de cancer. De asemenea, grăsimea viscerală şi acumulările hepatice au crescut riscul de cancer hepatic. În contrast, depozitele din regiunea gluteo‑femurală, adică şolduri şi coapse, au fost legate de un risc redus pentru cancerul de sân şi pentru meningiom, un tip de tumoare cerebrală. Aceste rezultate sugerează mecanisme diferite, în funcţie de localizarea ţesutului adipos. De exemplu, ţesutul adipos produce estrogen şi alte hormoni care pot stimula proliferarea celulară. Persoanele cu exces ponderal prezintă adesea niveluri crescute de insulină şi semne de inflamaţie cronică, ambele fiind factori care promovează transformarea malignă. Autorii subliniază că relaţia nu este uniformă pentru toate tipurile de cancer: fiecare tip de ţesut adipos poate influenţa riscul prin căi biologice distincte. Din punct de vedere clinic, aceste observaţii indică necesitatea unei evaluări mai nuanţate decât simpla utilizare a IMC pentru estimarea riscului oncologic.
Implicatii clinice şi mecanisme biologice relevante pentru prevenţie
Constatările ridică întrebări practice privind monitorizarea greutăţii şi a distribuţiei adipoase la pacienţi. Medicii ar putea avea nevoie să evalueze mai frecvent circumferinţa abdominală sau imagistica pentru a identifica acumulările viscerale. Studiile sugerează că reducerea greutăţii, chiar şi modestă, poate scădea riscul de cancer. De exemplu, pierderea a cel puţin 5% din masa corporală la femeile postmenopauză a fost asociată cu o diminuare a incidenţei unor cancere legate de obezitate. Intervenţiile nutriţionale şi exerciţiile care reduc grăsimea abdominală şi viscerală pot fi mai eficiente pentru prevenţie decât abordările care vizează doar scăderea în greutate generală. Totuşi, autorii cer studii suplimentare pentru a clarifica mecanismele hormonale, inflamatorii şi metabolice implicate, şi pentru a determina intervenţii ţintite care să reducă riscul oncologic fără a se baza exclusiv pe IMC.
„Localizarea grăsimii corporale pare să influenţeze riscul pentru anumite tipuri de cancer.”
- Depozitele abdominale şi visceroase cresc riscul pentru anumite cancere.
- Grăsimea de pe şolduri şi coapse poate avea un efect protector pentru anumite tumori.
- IMC singur nu reflectă pe deplin riscul oncologic asociat distribuţiei adipoase.
Concluzie
Rezultatele indică faptul că evaluarea riscului de cancer ar trebui să includă nu doar măsurători ale greutăţii, ci şi considerarea distribuirii grăsimii corporale. Acest aspect are implicaţii pentru strategii de prevenţie şi pentru consilierea medicală. Reducerea grăsimii abdominale şi a celei viscerale pare deosebit de importantă, iar intervenţiile care vizează aceste depozite pot oferi beneficii în scăderea riscului oncologic. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mecanismele biologice şi pentru a defini ghiduri clinice care să includă măsuri ale distribuţiei adipoase. În practică, monitorizarea circumferinţei abdominale şi încurajarea modificărilor stilului de viaţă rămân paşi relevanţi în reducerea riscului.
Sursa: medicalnewstoday.com